Povestea gorjeanului genial care a pus bazele Transalpinei şi a înfiinţat cea mai puternică bancă populară care a eliberat taranii din jugul monarhiei
Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de ţară şi de ţărani“. Întemeierea staţiunii montane Rânca şi, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare de acest din ţară din perioada interbelică.
„Activitatea studenţească a lui Brezulescu la Bucureşti cunoaşte culmi nemaiîntâlnite, între care înfiinţarea Băncii Populare „Gilortul” în 1902 (student fiind în anul al II-lea), ocupă un loc primordial. De altfel, activitatea studenţească a lui Brezulescu a fost închinată în întregime, ca şi viaţa lui atâta cât a fost, ridicării şi propăşirii ţărănimii române. (…) Evenimentul se petrece în ziua de 6 ianuarie 1902, zi de Bobotează, după săvârşirea serviciului religios pe malul Gilortului.Elevul de altădată, care vorbise ani în şir la atâtea serbări şi adunări pentru trezirea şi luminarea satelor, convinge mulţimea să treacă la fapte. Sub aniii încărcaţi în mantia iernii, vorbeşte ţăranilor, arătându-le că ridicarea materială şi îmbunătăţirea traiului sunt posibile printr-o muncă raţională şi prin înlesniri de credit. El le spune ţăranilor că din creşterea vitelor, mai ales a oilor care constituie îndeletnicirea de bază a locuitorilor Novaciului şi ai aşezărilor din jur, cu fâneţele şi locurile de păşune obţinute prin arendă, din livezile de pomi, mai ales de pruni şi în sfârşit din pădurile proprietate moşnenească, s-ar putea trage foloase mult mai mari dacă ar exista la îndemână creditul bancar.Bani de împrumut se găseau doar la câţiva cămătari din sat care împrumutau cu 30-120% pe an şi cu garanţii de bunuri nemişcătoare ceea ce ducea la neputinţa ţăranului de a mai scăpa de datorii. Sigur, ca orice început a fost greu. Pornirea s-a făcut timid, cu doar 72 lei şi 26 membri. Brezulescu a tipărit «librete de societar» pe care a trecut multe poveţe, îndemnând la muncă şi economie, la unire, căci ceea ce nu poate face unul singur, fac cei mulţi împreună,
Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de ţară şi de ţărani“. Întemeierea staţiunii montane Rânca şi, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare de acest din ţară din perioada interbelică.
„Activitatea studenţească a lui Brezulescu la Bucureşti cunoaşte culmi nemaiîntâlnite, între care înfiinţarea Băncii Populare „Gilortul” în 1902 (student fiind în anul al II-lea), ocupă un loc primordial. De altfel, activitatea studenţească a lui Brezulescu a fost închinată în întregime, ca şi viaţa lui atâta cât a fost, ridicării şi propăşirii ţărănimii române. (…) Evenimentul se petrece în ziua de 6 ianuarie 1902, zi de Bobotează, după săvârşirea serviciului religios pe malul Gilortului.Elevul de altădată, care vorbise ani în şir la atâtea serbări şi adunări pentru trezirea şi luminarea satelor, convinge mulţimea să treacă la fapte. Sub aniii încărcaţi în mantia iernii, vorbeşte ţăranilor, arătându-le că ridicarea materială şi îmbunătăţirea traiului sunt posibile printr-o muncă raţională şi prin înlesniri de credit. El le spune ţăranilor că din creşterea vitelor, mai ales a oilor care constituie îndeletnicirea de bază a locuitorilor Novaciului şi ai aşezărilor din jur, cu fâneţele şi locurile de păşune obţinute prin arendă, din livezile de pomi, mai ales de pruni şi în sfârşit din pădurile proprietate moşnenească, s-ar putea trage foloase mult mai mari dacă ar exista la îndemână creditul bancar.Bani de împrumut se găseau doar la câţiva cămătari din sat care împrumutau cu 30-120% pe an şi cu garanţii de bunuri nemişcătoare ceea ce ducea la neputinţa ţăranului de a mai scăpa de datorii. Sigur, ca orice început a fost greu. Pornirea s-a făcut timid, cu doar 72 lei şi 26 membri. Brezulescu a tipărit «librete de societar» pe care a trecut multe poveţe, îndemnând la muncă şi economie, la unire, căci ceea ce nu poate face unul singur, fac cei mulţi împreună,