Intalniri stranii relatate in presa din Marea Britanie

În ianuarie 2015, Dave Hodrien, presedintele Grupului OZN din Birmingham, a facut publica o interesanta întâlnire cu un umanoid de tip reptilian. Ufologul a fost contactat, la sfârsitul anului 2014, de un soldat britanic, numit Tony, stationat în Germania. Acesta a avut în 2011 o experienta stranie, ale carei detalii au fost precizate treptat, prin numeroase e-mailuri care au urmat si care au permis conturarea unui raport, din care reproducem mai jos esentialul.

 Tony a intrat în armata, în 2008, când avea 20 de ani, facând parte din batalionul de sprijin apropiat REME (Royal Electrical and Mechanical Engineers) numarul 3, stationat în prezent în Barker Barracks, Paderborn, Germania. În ianuarie 2011 el era cazat la etajul 2 al Blocului 2, într-o camera în care mai dormeau si alti doi soldati. Într-o sâmbata dimineata, Tony s-a trezit singur în camera. Unul dintre camarazii sai plecase la un bar unde a stat toata noaptea si nu a mai revenit, iar celalalt si-a petrecut noaptea la prietena lui. Trebuia sa fi fost în jur de ora noua dimineata, dar eroul nostru nu si-a verificat ceasul. Dormea cu fata spre fereastra, iar când s-a trezit soarele îi batea în ochi, asa ca în clipa urmatoare s-a sculat.

 Nu s-a dezmeticit bine ca si-a dat seama ca, la aproximativ 1,5 metri de marginea patului sau, statea, în picioare, un umanoid înalt cam de 1,80 metri, putin cocosat. Pielea de pe bratele si picioarele sale era acoperita de solzi verzi, desi în zona pieptului pielea era fina. Nasul si gura erau proeminente, ca de sopârla, iar ochii aveau fante verticale drept pupile. O astfel de aparitie poarta, pentru ufologi, numele de „reptilian”, dar în 2011 Tony nu avea cunostinta de acest lucru. Fiinta era „usor transparenta” si parea ca nu poarta alta îmbracaminte în afara unei centuri în jurul taliei. Pe aceasta centura erau aproximativ douasprezece obiecte argintii de forma cilindrica. Fiecare era lat de 2,5 cm si lung de 5 cm.

Un „reptilian” infricosator

 În fata aparitiei, Tony a încremenit, nestiind ce sa faca. Era atât de socat de prezenta acestui vizitator, încât nici macar nu a strigat dupa ajutor, încercând doar sa înteleaga ce anume se întâmpla. Reptilianul era, de asemenea, nemiscat, desi Tony a observat ca respira. Parea ca si el fusese surprins ca militarul s-a trezit. S-au uitat unul la celalalt timp de aproximativ un minut. Apoi, Tony a simtit ca i se face somn si s-a lasat din nou pe pat sa doarma. Era ca si cum fiinta i-ar fi implantat în minte gândul de a se culca.

 Dupa scurt timp (poate 10-15 minute), s-a trezit din nou. Fiinta nu mai era acolo. Tony a mai stat în pat vreo 10 minute, încercând sa înteleaga ce s-a petrecut. În cele din urma, si-a luat curajul sa se ridice. A apucat în mâna un mic obiect contondent (nu-si mai amintea exact ce era), pentru a-l folosi ca arma. Apoi a început sa caute peste tot în jurul camerei, asteptându-se oarecum ca fiinta sa fie înca prezenta.

 Dupa ce s-a convins ca vizitatorul a plecat definitiv, Tony s-a dus la laptop. Avea în minte cuvântul „reptoizi”, fara sa înteleaga de ce. A cautat cuvântul pe internet si în felul acesta a descoperit niste poze cu reptilieni. Vazând similitudinea dintre desene si aparitia la care a fost martor, a închis îngrozit laptopul. Faptul ca si altii au raportat acelasi tip de fiinta pe care îl vazuse si el, era socant si înfricosator. Nu mult timp dupa aceea a plecat din camera si a trecut la rutina normala de dimineata.

 În urmatorii doi ani, Tony nu a mentionat incidentul nimanui, presimtind ca nimeni nu-l va crede. S-a întâmplat însa ca, în 2013, vorbind la telefon cu tatal sau, acesta i-a spus ca tocmai citeste o carte scrisa de David Icke, numita „Secretul Suprem”. În cartea aceea, David prezenta teoriile sale cu privire la reptilieni. Când tatal sau a mentionat acest detaliu, Tony a decis sa-i spuna acestuia ce anume i s-a întâmplat.

 În mai 2014, Tony a decis sa-si informeze si superiorii sai despre incident. El a vorbit cu doi locotenenti si cu sergentul sau. Un locotenent i-a spus ca a fost un vis. Celalalt a sugerat ca ar trebui sa vorbeasca cu un medic. Sergentul sau parea sa creada povestea lui, dar nu-i putea oferi niciun sfat.

 Dave Hodrien considera ca acest caz de vizitare reptiliana este foarte impresionant. El spune ca modul în care a avut loc întâlnirea, în timpul zilei, într-o baza militara, scoate în evidenta ca experiente de contact pot aparea oriunde, în orice moment.

 Faptul ca Tony nu a avut niciun interes fata de OZN-uri sau de contactele cu extraterestrii înainte de experienta sa, precum si durata de timp în care a observat fiinta, fac putin probabil ca totul sa fi fost doar un vis lucid. El s-a simtit treaz când s-a sculat din patul sau si a gasit fiinta stând acolo în camera. Atitudinea ei sugereaza – spune Hodrien – ca Tony l-a surprins si aceasta nu se astepta ca el sa se trezeasca în acel moment. Apoi a parut sa-l forteze telepatic pe Tony sa adoarma la loc, un fapt care a fost raportat de mai multe ori de contactati. Un aspect interesant al experientei este faptul ca Tony putea vedea usor prin fiinta aparuta. Acest lucru ar putea sugera ca vizitatorul nu era fizic în totalitate, poate venea prin sau dintr-o alta dimensiune, ori poate era pe cale sa se reîntoarca acolo. Tony a avut impresia clara ca acest efect a fost cauzat de centura din jurul fiintei. Exista posibilitatea – crede ufologul din Birmingham – ca Tony sa fi fost rapit si fiinta sa fi fost pe cale sa-l aduca înapoi în dormitorul sau. Oricum, el nu are nicio amintire în acest sens.

 Relatarile privind întâlniri cu umanoizi stranii sunt mai frecvente decât ne imaginam. Ufologul american Albert Rosales a alcatuit o colectie de peste 10000 de istorii de acest fel. Citam, la întâmplare, din colectia sa, doua cazuri.

 Asa cum anunta organizatia nationala ufologica Vision Ovni, în localitatea Victoria, provincia Entre Rios, din Argentina, în seara zilei de 15 ianuarie 2011, mai multi baieti care se jucau pe terenul Doma El Mangrullo, au vazut un umanoid scund, despre care au spus ca arata „ca un baietel, dar cu o fata de om batrân”. Ei au observat strania aparitie stând în picioare, în spatele unui gard de sârma ghimpata, lânga un camion mare cu remorca. Fiinta avea picioare foarte scurte. Din acest motiv, cât a stat cu spatele, martorii l-au confundat cu un copil în vârsta de un an, dar când s-a întors, au observat înfatisarea lui ciudata. Surprins ca a fost vazut, omuletul s-a ascuns în spatele unui copac, apoi a deschis o poarta de fier si a fugit pe un câmp din apropiere.

O petrecere de nepamânteni

 La Teresopolis, statul Rio de Janeiro, Brazilia, în seara zilei de 12 ianuarie 2011, îndata ce a disparut lumina zilei, martorul întâmplarii a auzit mai multe zgomote, venind din diferite directii, din jurul casei sale. A fost foarte speriat, deoarece zona fusese lovita recent de precipitatii severe si s-a gândit ca un grup de jefuitori pregatea unui atac, stiind ca el era singur. Întregul cartier era fara energie electrica. A strigat ca nu exista în casa nimic valoros pentru a fi luat. Mai târziu, întrucât zgomotul continua, si-a spus ca erau militari care, stiind ca va fi jefuit, îi asteptau pe raufacatori. Între timp se ruga, cautând sa accepte ca ar putea muri de mâinile jefuitorilor.

 Pe masura ce Luna Plina rasarea, si peisajul se lumina, vizitatorii au devenit mai vizibili. Martorul a estimat ca au fost peste o suta de fiinte de diferite marimi si forme (dar cele mai multe cu aspect uman), care „se distrau si se zbenguiau” pe pinii de pe proprietatea lui. El s-a simtit brusc extrem de onorat de a gazdui o „petrecere de nepamânteni”.

 La un moment dat, unul dintre vizitatori a coborât într-un glob stralucitor de lumina undeva între 10 si 20 de metri de la fereastra bucatariei sale, stând în picioare, având în fata doi barbati îmbracati în uniforme militare. Martorul a presupus ca a fost o comunicare (sau poate doar o tentativa), prin utilizarea telepatiei. Au stat acolo cam între 30 si 60 de minute. Martorul spunea ca întunericul l-a facut sa piarda notiunea timpului. El a vazut si multi soldati, foarte bine deghizati, într-un tufis din fata ferestrei din bucatarie. I-a întrebat daca ar putea merge afara, daca i-ar fi afectata în acest caz „integritatea fizica”, sau daca ar perturba evenimentele în curs de desfasurare, dar nu a primit niciun raspuns. A îndraznit totusi sa iasa si sa stea pe o stânca situata la 5 metri de usa bucatariei sale. A observat imediat ca fiintele „au devenit timide” si au încetat zbenguiala lor prin copaci.

 În aceasta situatie, martorul a rostit mantra OM, despre care i s-a spus ca ar fi sunetul Universului si unul dintre numele lui Dumnezeu. Vizitatorii au devenit atunci „ceva mai putin timizi” si si-au reluat zbenguiala. El a simtit atunci ca ar fi bine sa se întoarca în casa, pentru a nu perturba „petrecerea”, care a continuat mai multe ore. În tot acest timp, s-a simtit în siguranta si extrem de „onorat” de a gazdui un asemenea eveniment; e drept, nu-i placea ca armata l-a ignorat, dar si-a zis ca asa o fi fost procedura. În dimineata urmatoare – spune martorul – au fost acolo vreo 4 sau 5 militari care încearcau sa stearga orice posibila urma lasata de vizitatori, „dar nu poti lipi la loc un copac rupt”. Potrivit martorului, evenimentul s-a repetat si în noaptea urmatoare…

 Ce facem cu astfel de istorii? Sa le credem? Ele au fost relatate totusi cu buna credinta, deci probabil ca s-a întâmplat ceva, prin urmare nu e bine nici sa le maturam sub covor…

Revista Magazin

http://www.mixdecultura.ro/2015/04/intalniri-stranii-relatate-in-presa-din-marea-britanie/?utm_campaign=shareaholic&utm_medium=facebook&utm_source=socialnetwork