Ghimbirul, medicamentul universal

by Grupul Național de Investigații (GNI) · Published marți, 1 octombrie 2013 · Updated sâmbătă, 7 decembrie 2013

Distribuie!

Ghimbirul, medicamentul universal

Este o plantă provenită din legendara Indie, regiune care de-a lungul mileniilor s-a dovedit a fi un adevărat rezervor de fructe şi de plante comestibile pentru întreaga planetă. Se folosesc rădăcinile foarte bine dezvoltate ale plantei, ramificate, cu coajă de culoare bej-cenuşie şi cu un gust puternic picant.

Consumate proaspete (aceste rădăcini se găsesc la caserolă sau chiar la kilogram în supermarketuri), ele au, pe lângă gustul picant, şi o aromă extrem de plăcută, care aduce oarecum cu cea a cojii de lămâie sau de grapefruit. Deşi e foarte folosit în alimentaţie, ghimbirul este considerat o plantă medicinală de primă mână, sute de studii medicale extrem de bine documentate fiindu-i consacrate în ultimii ani.

Cum se prepară?

Există sute de reţete cu ghimbir provenite de pe diferitele meridiane ale lumii. Din el, australienii obţin o bere extrem de apreciată, chinezii fac prăjituri şi şerbeturi, thailandezii şi malaiezienii prepara mâncăruri diverse, în timp ce în Statele Unite şi Europa, sucurile şi dulciurile cu ghimbir tind să înlocuiască produsele similare tradiţionale. Pentru a beneficia de gustul şi de aromă subtilă a ghimbirului, dar şi de forţă să terapeutică deosebită, vă recomandăm în continuare câteva forme de preparare tradiţionale:

Siropul de ghimbir

Se spala bine rădăcinile de ghimbir şi apoi se dau prin râzătoarea mică, după care imediat (ca să nu se oxideze) se pun într-un borcan şi se adăugă deasupra miere de albine, în proporţia 1:2, adică la o lingură de ghimbir râs se pun 2 linguri de miere. Se lasă să stea 2 săptămâni, după care se filtrează, obţinându-se un sirop semi-limpede, cu gust puternic picant şi foarte parfumat.

Dulceaţă naturală de ghimbir

Se obţine din ghimbirul râs, rămas după extragerea siropului. Peste acest reziduu se adăugă miere cât să îl cuprindă şi să rămână un strat de două degete deasupra. Rezultă o mixtură puternic picantă, care se ia ca tonic digestiv, că antiseptic faringian şi ca stimulent nervos.

Sucul proaspăt de ghimbir

Se obţine la mixer (blender), în vasul acestuia punându-se un litru de apă, o lingură de ghimbir mărunţit, trei linguri de miere, o lămâie tăiată în patru şi două mere mărunţite. Se mixează tot acest amestec bine, apoi se filtrează, rezultând un suc extrem de parfumat, puternic picant şi cu efecte terapeutice extraordinare.

Câteva utilizări medicinale

Stări de greaţă şi vomă se consuma un pahar de suc de ghimbir obţinut după reţeta prezentată mai sus. Este un remediu extrem de plăcut şi de eficient pe termen scurt. Totuşi, pentru înlăturarea din profunzime a acestei probleme este necesar un consult medical amănunţit, pentru a se constata şi trata cauză care produce accesele de vomă.

Stări de greaţă la femeile însărcinate un studiu făcut pe 120 de voluntare dintr-un spital din California a constatat un excelent efect al ghimbirului pentru combaterea stărilor de vomă din perioada prenatală, dar şi după naşterea prin cezariană. Participantele la studiu au primit zilnic 5 g de ghimbir proaspăt sau 1 g de ghimbir uscat, constatându-se, la câteva zeci de minute după administrarea tratamentului, diminuarea sau chiar dispariţia senzaţiei de vomă, la majoritatea pacientelor. Rău de maşină, rău de mişcare în general se consuma o felie (2-3 g) de rădăcină de ghimbir proaspăt, care se mesteca îndelung înainte de a fi înghiţită.

Are un gust iute extrem de pronunţat şi este mai greu de suportat la început, însă efectul antivomitiv şi de înlăturare a stărilor de ameţeală şi a durerii de cap este prompt. Artrită, poliartrita reumatoida un studiu făcut în 1992 de doi profesori universitari din India a evidenţiat efectul consumului zilnic de ghimbir proaspăt în această afecţiune. Studiul s-a desfăşurat pe perioadă a doi ani şi jumătate, timp în care cei 86 de pacienţi investigaţi au consumat în diferite forme câte 5 g de rădăcina proaspătă de ghimbir pe zi. Rezultatele sunt mai mult decât încurajatoare.

Peste 55% din participanţi au declarat că intensitatea durerilor reumatice s-a redus simţitor, la fel ca şi frecvenţa crizelor. De asemenea, aproape 25% dintre cei trataţi au observat o recăpătare a mobilităţii articulare. Şi cel mai important lucru: nici unul din participanţi nu s-a confruntat cu efecte adverse la consumul de ghimbir, în condiţiile în care medicaţia chimică împotriva reumatismului are efecte dezastruoase asupra sistemului digestiv şi asupra altor sisteme importante din organism.

Tromboza – administrarea a 4 g de ghimbir proaspăt, de două-trei ori pe zi, la pacienţii cu tulburări cardiovasculare grave, vreme de 2-3 luni, are efecte spectaculoase asupra trombozelor, încetinind viteza de coagulare a sângelui, împiedicând formarea cheagurilor de mari dimensiuni şi migrarea acestora.

Dispepsie – se consuma cu 10 minute înainte de masă un pahar de suc de ghimbir. Stimulează secreţia de sucuri digestive şi îmbunătăţeşte peristaltismul digestiv.

Faringita şi tuse – se ia din oră în ora câte o linguriţă de sirop de ghimbir, fără apă. Are efecte antiinfecţioase rapide, favorizează expectoraţia şi calmează accesele de tuse.

Balonare după masă – se mesteca îndelung o felie (2-3 grame) de ghimbir proaspăt. Ajută la digestie, împiedica formarea gazelor intestinale şi ajuta la ţinerea sub control a proceselor de fermentaţie din tubul digestiv.

Precauţii în consumul ghimbirului

Consumul de ghimbir se va face în cantităţi mici şi pe perioade reduse (sub 7 zile), la persoanele cu risc de hemoragie, deoarece micşorează viteza de coagulare. Ghimbirul va fi consumat cu prudenţă şi de către persoanele cu colon iritabil şi gastrita.

surse: efemeride.ro