EXPERIMENTE pe OAMENI: ati auzit de PROIECTUL CHATTER sau MK ULTRA coordonate de CIA?

Cautarea „drogului adevarului” a fost reluata de marina americana la scurt timp dupa cel de-al doilea razboi mondial. Multi dintre cei adusi prin Operatiunea Paperclip au fost contactati de marina militara si integrati in 1947 in Proiectul Chatter.

In cadrul acestor proiecte au fost incalcate regulile etice cu privire la cercetarea pe oameni, asemanator unei dictaturi. Un document al comisiei energiei atomice din 17 aprilie 1947 descrie foarte bine cum s-au musamalizat aceste experiente.

Unui oarecare doctor, Fidler, i se comunica motivul: experiente medicale pe oameni. Traducerea completa a documentului arata astfel:

„Tema: Experiente medicale pe oameni

1. Se doreste a nu se comunica nici un document referitor la experiente pe oameni. Aceasta ar putea avea efecte negative asupra opiniei publice sau ar determina procese penale. Documentele ce se refera la acest subiect trebuie clasificate drept „secrete”. Viitoarele lucrari in acest domeniu au fost interzise de managerul general. Se pare ca trei astfel de documente au fost declasificate. Se doreste reclasificarea acestor drept „secrete”. Trebuie sa se controleze daca aceste documente nu au fost intamplator distribuite Departamentului de Comert sau unor persoane din afara proiectului.
2. Aceste instructiuni nu se refera si la documentele privind folosirea clinica sau terapeutica a radioizotopilor si a altor substante/materiale similare ce sunt benefice tulburarilor si bolilor umane.”

Cu ajutorul acestui document se vede cum au fost inselate autoritatile oficiale. Unul dintre oamenii de stiinta ce conduceau Proiectul Chatter era profesorul Richard G. Wendt. El facea experimente in acest domeniu de mai mult timp.

La sfarsitul anului 1950, marina militara i-a dat lui Wendt suma de 300.000 de dolari, pentru a putea sa faca studii despre barbiturice, amfetamine, alcool si heroina. Profesorul Wendt a testat drogurile pe el, pe studentii si asistentii lui.

Intrucat studentii nu stiau ce luau, schimbarile de comportament le-au fost observate prin oglinda venetiana. Aceste substante au fost obtinute ilegal, deoarece ele nu se gaseau in multe concerne farmaceutice.

Curand dupa infiintarea ei, CIA s-a alaturat marinei si armatei in cercetarile de controlare a mintii. Din documente ale CIA se stie ca aceste autoritati desemnau heroina ca fiind foarte folositoare, caci un detinut facut sa fie dependent de droguri, dezvaluie si cele mai ascunse secrete din cauza unei crize.

CIA dorea ca pe langa un ser al adevarului, sa creeze un agent care sa execute ordine, fara sa fie constient de aceasta. Se dorea ca spalarea creierului sa fie complet facuta. Documentele publicate afirma ca experimentele cu droguri ale CIA au fost efectuate la spitalul „Muntele Sinai”, spitalul psihiatric din Boston, Universitatea din Minnesota, spitalul general „Valley Forge”, clinica psihiatrica din Detroit si Institutul National al Sanatatii.

Primul Proiect s-a numit Bluebird. In august 1951, Proiectul Bluebird a fost reintitulat „ARTICHOKE”. CIA a lansat propaganda cum ca statele comuniste faceau experiente in aceste domenii si ca nu trebuia sa ramana in urma.

Agentii „ARTICHOKE” foloseau pentru scopurile lor LSD, descoperit de doctorul elvetian, Albert Hofmann, pentotal de sodiu si alte droguri, in combinatie cu hipnoza. Un memorandum al CIA din 14 iulie 1952 descrie succesul interogatoriului a doi agenti sovietici dubli cu ajutorul metodelor narco-hipnotice.

Ambii agenti au fost dusi intr-un spital si interogati cu tehnica ARTICHOKE. Dupa interogatoriu a fost provocata o pierdere totala a memoriei cu ajutorul ordinelor post-hipnotice. Memorandumul dezvaluia ca a fost folosit drogul pentotal de sodiu si stimulentul Dezoxin pentru a sprijini programul hipnozei.

Alte documente, obtinute de cercetatorul John Marx si date publicitatii intre timp, aratau ca CIA efectuase la mijlocul anilor ’50 experiemnte ce provocau pierderi ale vorbirii, durerilor, memoriei si alte vointei.

Unul dintre aceste memorandumuri cita un medic, al carui nume nu a fost facut cunoscut. Acest doctor afirma ca este sigur ca multi psihiatri din SUA au consimtit sa testeze pe pacientii lor drogul lui de schimbare a personalitatii.

Un document din anul 1956 autoriza psihiatri din universitati, inchisori si case de corectie conduse de stat sa testeze drogurile nou descoperite pe indivizi nestiutori. Proiectul Artichoke a fost inclus la mijlocul anilor ’50 in MK-Ultra si MKDelta.

Proiectul MKDelta continea operatiuni secrete prin care se obtineau substente toxice biochimice de lupta. La dezvoltarea acestor substante toxice de lupta, un rol important a fost jucat de oamenii de stiinta japonezi emigrati in SUA in cadrul Operatiunii Paperclip.

Proiectul MK-Ultra se ocupa cu droguri, spalari de creier si hipnoza, la fel ca si Artichoke. Printre colaboratorii la Artichoke-MK-Ultra se afla si cunoscutul psihiatru, doctorul Even D. Cameron. El era directorul Institutului „Allan Memorial” si fondatorul sectiei de psihiatrie a Universitatii McGill.

In 1953, doctorul Cameron a fost ales presedinte al Asociatiei Americane a Psihiatrilor si, in fine, chiar presedinte al Asociatiei Mondiale a Psihiatrilor. Nimeni nu stia ca doctorul Cameron facea cercetari pentru CIA.

El cauta noi metode pentru spalarea completa a creierului. Pentru experientele sale, doctorul Cameron folosea socuri electrice, somnifere si droguri. Urletele persoanelor testate nu puteau fi auzite de ceilalti pacienti, caci acestia erau dusi intr-o alta cladire. Dupa tratamentul de soc al doctorului Cameron, victimele nu mai stiau unde se aflau sau cum fusesera adusi la spital.

De multe ori, amintirile traumatizante ale acelor tratamente ingrozitoare reveneau multi ani mai tarziu la suprafata constiintei. Asa cum am mai mentionat deja, printre aceste droguri se afla si LSD-ul descoperit de doctorul Albert Hofmann.

In jurul anului 1953, oamenii de stiinta ai CIA au inceput sa foloseasca LSD pentru cele mai dubioase experiente. In acest an firma elvetiana Sandoz a livrat o mare cantitate de droguri catre CIA si Ministerul Apararii. Dupa doctorul Hofmann, reprezentantii acestor autoritati vizitau din doi in doi ani laboratoarele din Elvetia pentru a stimula productia de LSD.

Doctorul Hofmann nu a stiut niciodata de ce erau necesare cantitati asa de mari de droguri. Pentru a nu fi dependenti de Sandoz, CIA a facut un contract cu firma Eli Lilly & Company pentru LSD, care sa demareze in 1954. Doctorul Sidney Gottlieb si alti colaboratori la MK-Ultra au procurat fiecare informatie referitoare la acest drog si au efectuat experiemente pe oameni nestiutori, care au suferit grele efecte secundare.

Alte teste cu droguri au fost facute in 1957 la Centrul de Chimie al Armatei din Edgewood. Persoanelor supuse testarii le-a fost amestecat LSD intr-un cocktail fara ca ei sa stie. Dupa aceea au fost interogati. Ziua urmatoare procedura s-a repetat, dar fara influenta drogurilor.

Ziua urmatoare procedura s-a repetat, dar fara influenta drogurilor. Alte teste contineau cercetari ale capacitatii de amintire/rememorare sub influenta LSD-ului, ca si testari ale reactiilor si miscarilor. Persoanele care au luat parte la experimente au fost dupa aceea niste epave, atat fizic, cat si psihic.

In anii ’60, serviciile secrete ii foloseau pe studenti si pe pacientii din spitale drept subiecte de testare pentru experientele lor cu LSD. Un studiu elaborat in 1969 de catre Biroul de Narcotice si Droguri Periculoase dezvaluia ca LSD-ul a ajuns de la cercetatorii din MK-Ultra, printr-un mic grup de profesori, care aveau grija de studenti, chiar si pe strada.

Unul dintre cercetatorii care avea legatura cu MK-Ultra era Timothy Leary, care lucra la Harvard, la un proiect de cercetare finantat de catre CIA. El facea experimente in inchisori, si mai tarziu pe artisti din cartierul Greenwich Village, New York.

Leary dorea sa afle daca LSD-ul mareste creativitatea. Printre cei pe care se faceau teste se aflau artisti si muzicieni cunoscuti, precum Miles David, John Lennon, Jim Morrison, Aldous Huxley, Arthur Koestler si multi pictori, sculptori, guru, magicieni si staruri de talie medie.

In 1979, Timothy Leary sustinea intr-un interviu acordat canalului de televiziune american, ABC, ca CIA isi asuma in totalitate meritul pentru miscarea psiedelica din anii ’60. Nu exista aproape nici un domeniu de cercetare care sa nu fi fost sponsorizat de aceste programe.

Proiectul MK-Ultra era de mai multi ani semnul obisnuit de recunoastere al cercetarii stiintifice, prin care oamenii de stiinta sponsorizati de CIA nu mai respectau juramantul lui Hipocrate si nici regulile decentei etice.

Un veteran din MK-Ultra i-a comunicat, in 1965, cercetatorului John Marks, ca exista si un proiect de manipuloare genetica. Societatea stiintifica avea sa discute asemenea teme abia zece ani mai tarziu. Biroul de Cercetare si Dezvoltare (Office of Research and Development – ORD) finanta si lucrari parapsihologice. Armata dorea sa stie daca exista medii care vor putea vedea in viitor sau daca vor putea fi folosite experientele extracorporale in spionaj.EXPERIMENTE pe oameni