Dovezi incontestabile ca Iosif din Biblie era Imhoteb

Stânga – Vas de piatră la Saqqara cu inscripția lui Imhotep

Vedeți www.sunship.com/egypt/articles/hrdfact3.html pentru vasele de piatră pe care Iosif le-a făcut la Saqqara. Acolo au fost găsite mii de vase, create de oameni extrem de talentați folosind strunguri sofisticate.

De fapt, pare că Iosif a fost prima persoană căreia un faraon i-a acordat o astfel de onoare, lucru confirmat de dovezile din Egipt. Dacă acest om, Imhotep, a fost Iosif, cu siguranță trebuie să existe unele dovezi care să-l lege de relatarea biblică.

Inscripția Foametei de 7 Ani

Principala poziție a lui Iosif a fost aceea de prim-ministru, iar Imhotep pare a fi primul care se putea lăuda cu un astfel de grad larg de autoritate în Egiptul antic. Există multe înregistrări despre numeroși viziri de-a lungul istoriei Egiptului, dar prima dovadă care leagă Imhotep de Iosif este o inscripție uimitoare găsită gravată pe o stâncă mare pe insula Sehel, chiar sub Prima Cataractă a Nilului. (fotografie în partea de sus a paginii)

Această inscripție pretinde că este o copie a unui document scris de Djoser în al 18-lea an al domniei sale, această copie fiind scrisă la peste 1000 de ani după evenimentele pe care le relatează.

Inscripția continuă să povestească despre o foamete de șapte ani și șapte ani de belșug. Să aruncăm o privire asupra câtorva pasaje din această inscripție și să le comparăm cu relatarea biblică, ținând cont că aceasta a fost scrisă la un mileniu după evenimentele pe care le descrie:

1. Inscripția începe cu marea suferință a faraonului: „Eram în suferință pe Marele Tron…” Biblia: „Și a fost că dimineața duhul lui era tulburat” (Geneza 41:8).
2. În inscripție, faraonul este tulburat de o foamete și îl întreabă pe Imhotep cine este zeul Nilului, pentru a-l putea aborda în legătură cu seceta: „… L-am întrebat cine era marele vizir,… Imhotep, fiul lui Ptah… `Care este locul de naștere al Nilului? Cine este zeul de acolo? Cine este zeul?'” Imhotep răspunde: „Am nevoie de îndrumarea Celui care prezidează plasa de vânătoare,…” Biblia: „Și Iosif a răspuns faraonului, spunând, Nu este în mine: Dumnezeu va da lui faraon un răspuns de pace.” (Geneza 41:16)
3. În inscripție, Imhotep răspunde faraonului despre zeul Nilului și îi spune unde trăiește acesta. În Biblie, Iosif interpretează visul faraonului. Însă, următoarea parte a inscripției spune că atunci când regele a dormit, zeul Nilului, Khnum, i s-a arătat în vis și i-a promis că Nilul își va revărsa apele și pământul va rodi abundent timp de șapte ani, după o secetă de șapte ani. Această parte reflectă visul faraonului despre șapte ani de belșug și șapte ani de foamete, deși inversate.
4. Inscripția continuă să înregistreze promisiunea lui Djoser față de zeul Nilului, Khnum, în care oamenii urmau să fie taxați cu 1/10 din tot, cu excepția preoților din „casa zeului”, care urmau să fie scutiți. Biblia: „Și Iosif a făcut-o o lege asupra țării Egiptului până în ziua de azi, ca faraonul să aibă a cincea parte, cu excepția pământului preoților, care nu a devenit al faraonului.” (Geneza 47:26)

Așadar, avem o inscripție care povestește despre faraonul Djoser cerând ajutorul vizirului său, Imhotep, pentru problema unei mari foamete de șapte ani. Imhotep îi spune că trebuie să consulte zeul, deoarece răspunsul nu este în el. Apoi, faraonul visează un vis care prezice evenimentul. Urmează șapte ani de belșug, care sunt inversați față de relatarea biblică. Faraonul impune o taxă de 10% pentru toată populația, cu excepția preoților. Relatarea biblică vorbește despre o taxă de 20%, cu preoțimea scutită. Toate componentele relatării biblice sunt prezente în această inscripție, cu excepția faptului că povestea a fost „egiptianizată” pentru a se potrivi credințelor lor religioase.

Se crede că această inscripție a fost scrisă în timpul secolului al II-lea î.Hr., de către preoții lui Khnum pentru a-și justifica cererea unor privilegii asupra unor terenuri. O parte a inscripției afirmă că faraonul a dedicat unele terenuri și taxe zeului. Dar aceasta nu este singura inscripție cu această poveste – există o inscripție similară pe insula Philae, doar că aceasta are preoții lui Isis afirmând că Djoser a făcut același dar zeului lor pentru același scop. La fel cum povestea potopului este găsită în aproape fiecare cultură antică, dar este răstălmăcită pentru a se potrivi scopurilor și zeilor lor, aici găsim povestea lui Iosif, doar că este răstălmăcită pentru a se potrivi nevoilor preoților diferitelor zeități în susținerea cererilor lor asupra unor terenuri.

„Imhotep, Vocea Zeului, Im (EU SUNT)”

Numele, Imhotep, în egipteană antică se traduce prin „vocea (sau gura) lui Im”; cu toate acestea, nu există înregistrări ale unui zeu în Egipt numit „Im”. Dar, noi știm de Dumnezeul „EU SUNT”:

„Și Dumnezeu i-a spus lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Și a spus: Așa să le spui copiilor lui Israel: EU SUNT m-a trimis la voi.” (Exodul 3:14)

„Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun, înainte ca Avraam să fi fost, EU SUNT.” (Ioan 8:58)

Dumnezeu i-a spus lui Moise să-i spună faraonului că „EU SUNT” l-a trimis deoarece „EU SUNT” era numele prin care egiptenii îl cunoșteau pe Dumnezeul lui Iosif. Ar putea „Im” să fi fost „EU SUNT”?

Biblia afirmă că numele dat lui Iosif de către faraon era Zaphenath-paneah. Acesta a fost tradus de unii ca însemnând, „Dumnezeul trăiește; Dumnezeul vorbește”. Deoarece nu înțelegem pe deplin semnificația cuvântului egiptean „hotep”, este foarte posibil ca traducerea lui Imhotep („Vocea lui EU SUNT”) să fie identică cu numele biblic al lui Iosif („Dumnezeul trăiește; Dumnezeul vorbește”).

Imhotep – Medic

Imhotep este cel mai vechi medic despre care există înregistrări istorice, și deși Iosif nu este menționat ca fiind medic, Biblia oferă un indiciu foarte important în acest sens:

„Și Iosif a poruncit servitorilor săi, medicii, să-l îmbălsămeze pe tatăl său: și medicii l-au îmbălsămat pe Israel.” (Geneza 50:2)

Aici, medicii sunt specificați a fi sub comanda lui Iosif. Dar mai târziu, când Imhotep a fost recunoscut ca „zeul vindecării”, maniera în care vindeca îl leagă direct de Iosif.

Scrierile grecești antice menționează un mare sanctuar la Memphis unde oamenii veneau din toate părțile pentru a căuta vindecare de la Imhotep. Ei se rugau lui, aduceau ofrande și apoi petreceau noaptea în acest sanctuar, care era un fel de Lourdes din Egiptul Antic. În timpul somnului, se spunea că zeul Imhotep le apărea oamenilor în vise și îi vindeca. Există vreo legătură între Iosif și vise?

„Și frații săi i-au zis: ‘Oare vei domni tu peste noi? Sau vei avea stăpânire peste noi?’ Și l-au urât și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui.” Geneza 37:8

Amintiți-vă, visul lui Iosif despre el și frații săi legând snopi – snopii lor s-au ridicat și s-au plecat în fața snopului său. Acest vis a creat multă gelozie față de el.

„Veniți acum, deci, și să-l ucidem și să-l aruncăm într-o groapă; și vom spune: ‘Un animal sălbatic l-a devorat; și vom vedea ce va fi cu visele lui.’” Geneza 37:20

Înțelepciunea lui Imhotep

Relatarea biblică vorbește, de asemenea, despre înțelepciunea lui Iosif:

„Și Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ți-a arătat toate acestea, nu este nimeni atât de chibzuit și de înțelept ca tine.” Geneza 41:39

Din nou, dovezile indică spre Imhotep. Imhotep a fost și el venerat pentru înțelepciunea sa. În mai multe inscripții din vremuri mult mai târzii se face referire la „cuvintele lui Imhotep”. De exemplu, în „Cântec din Mormântul Regelui Intef”, citim: „Am auzit cuvintele lui Imhotep și Hardedef…”, și se continuă explicând că „zicerile” lor erau recitate în acele vremuri.

Până în prezent, nu s-a găsit nimic din lucrările lui Imhotep, totuși există mai multe lucrări de „ziceri înțelepte” atribuite unui anumit Ptahotep, care este cunoscut doar ca un vizir al unui rege din dinastia a 5-a. Cu toate acestea, sunt cunoscuți cinci Ptahotepi, toți viziri ai faraonilor din dinastia a 5-a, toți preoți ai Heliopolisului, sau On. Dovezile par să indice că după Imhotep, tendința printre viziri a devenit modelată după el, cu acești viziri ulteriori luând credit pentru faptele și scrierile reale ale lui Imhotep – o practică pentru care egiptenii și alții erau notorii.

Acum, să facem câteva presupuneri pentru un moment – să presupunem că Iosif a scris o colecție de ziceri înțelepte, inspirate de Dumnezeu. Datorită marii sale favori din partea regelui, acestea au ajuns să fie venerate de scribi și oameni. Faima sa ca înțelept s-a răspândit în tot Egiptul și a devenit standardul de înțelepciune. Știm că înțelepciunea sa venea de la adevăratul Dumnezeu al lui Avraam. Nu ar fi de așteptat ca Iosif să-și transmită înțelepciunea de la Dumnezeu celor din jurul său? De fapt, Biblia spune că a făcut acest lucru:

„A trimis înaintea lor un om, Iosif, care a fost vândut ca sclav… Regele a trimis și l-a eliberat; chiar conducătorul poporului și l-a lăsat să plece liber. L-a făcut domn peste casa lui și conducător peste toate bunurile sale pentru a… învăța pe senatorii săi înțelepciune.” Psalmii 105:17-21

După moartea lui Iosif, alții au copiat zicerile sale înțelepte și au luat credit pentru ele, poate adăugând câte ceva de la ei și schimbând lucrurile pentru a le potrivi. Pe măsură ce aceste ziceri au fost transmise de-a lungul mai multor generații, în loc să fie atribuite lui Imhotep, au fost atribuite lui Ptahotep, „vocea” creatorului egiptean, Ptah. Mii de ani mai târziu, sunt găsite mai multe papirusuri care pretind a fi copii ale „Instrucțiunilor lui Ptahotep.” Ar fi putut acest scenariu să se întâmple?

Există două afirmații particulare în scrierile lui Ptahotep care indică faptul că exact acest lucru s-a întâmplat. La sfârșitul acestor manuscrise, scriitorul afirmă că este aproape de moarte, având trăit 110 ani și că a primit onoruri din partea regelui care depășesc pe cele ale strămoșilor – cu alte cuvinte, a primit cele mai mari onoruri date vreodată unui om de către un faraon. De asemenea, știm că Iosif a murit la vârsta de 110 ani. Ei bine, devine și mai familiar pe măsură ce examinăm textul acestor manuscrise.

Încep așa cum încep Proverbele lui Solomon, ca instrucțiuni către fiul său, cu admonestarea că sunt „profitabile pentru cel care va asculta” dar „vai de cel care le va neglija”. Țineți cont că Originea înțelepciunii lui Iosif a fost, de asemenea, Originea înțelepciunii lui Solomon, și paralelele între cele două sunt inconfundabile. Ni se spune în Biblie că Solomon cunoștea multe, multe proverbe:

„Și înțelepciunea lui Solomon întrecea înțelepciunea tuturor fiilor răsăritului și toată înțelepciunea Egiptului. Căci el era mai înțelept… și faima lui era în toate neamurile de jur împrejur. Și el a rostit trei mii de proverbe; și cântecele lui erau o mie cinci.” 1 Regi 4:30-32

Această afirmație indică faptul că conceptul de „proverb” era cunoscut popoarelor antice. Nu ni se spune dacă Solomon a fost autorul tuturor acestor proverbe sau dacă au fost transmise lui de la strămoșii săi. Există exemple de proverbe în multe civilizații antice, dar singurele care au fost înregistrate de Solomon prin inspirație și apar astăzi în Biblie sunt foarte asemănătoare cu „literatura de înțelepciune” egipteană antică care poate fi urmărită până la Imhotep.

Aceasta nu înseamnă că Solomon a copiat de la egiptenii antici — înseamnă că Dumnezeul strămoșilor săi a dat aceeași înțelepciune strămoșilor săi, care l-au inclus și pe Iosif. Vom compara câteva pasaje din scrierile lui Ptahotep cu Biblia:

1. „Nu fi mândru de cunoștințele tale.” (Ptahotep) „Să nu fii înțelept în ochii tăi: teme-te de DOMNUL și abate-te de la rău.” Proverbe 3:7
2. „Cine planifică ziua de mâine nu știe ce va fi.” (Ptahotep) „Nu te lăuda cu ziua de mâine; căci nu știi ce poate aduce ziua.” Proverbe 27:1
3. „Dacă vrei să cercetezi caracterul unui prieten, nu întreba, ci apropie-te de el, tratează-l direct.” (Ptahotep) „Pune-ți cauza înaintea vecinului tău însuși; și nu dezvălui un secret altuia.” Proverbe 25:9
4. „Dacă ești un om de încredere, trimis de un mare om către altul, respectă natura celui care te-a trimis, transmite mesajul său așa cum a fost spus.” (Ptahotep) „Așa cum este frigul zăpezii în timpul recoltei, așa este un mesager credincios pentru cei care l-au trimis: căci el răcorește sufletul stăpânilor săi.” Proverbe 25:13
5. „Învăță-i pe cei mari ce le este de folos.” (Ptahotep) „Dă învățătură unui om înțelept, și el va fi și mai înțelept: învață un om drept, și el va crește în învățătură.” Proverbe 9:9

De asemenea, găsim paralele și în alte cărți, cum ar fi Psalmi și Eclesiast:

6. „Dacă fiecare cuvânt este transmis, ele nu vor pieri în țară.” (Ptahotep) „Căci a stabilit un mărturie în Iacob și a stabilit o lege în Israel, pe care le-a poruncit părinților noștri, să le facă cunoscute copiilor lor: Ca să cunoască viitoarea generație, chiar copiii care se vor naște; care să se ridice și să le declare copiilor lor.” Psalmi 78:5-6
7. „Păzește-te de viciul lăcomiei: o boală gravă fără leac. Nu există tratament pentru ea.” (Ptahotep) „Un om căruia Dumnezeu i-a dat bogății, avuție și onoare, astfel încât nu-i lipsește nimic din ceea ce își dorește sufletul său, dar Dumnezeu nu-i dă puterea să se bucure de ele, ci un străin le mănâncă: aceasta este vanitate și este o boală rea.” Eclesiastul 6:2
8. „Dacă ești un om de valoare care stă în consiliul stăpânului său, concentrează-te asupra excelenței, tăcerea ta este mai bună decât vorbirea… câștigă respect prin cunoștințe…” (Ptahotep) „Cuvintele înțelepților sunt ascultate în liniște mai mult decât strigătul celui care conduce printre nebuni.” Eclesiastul 9:17
9. „Înțeleptul este cunoscut prin înțelepciunea sa, marele prin faptele sale bune; inima lui se potrivește cu limba lui…” (Ptahotep) „Viața și moartea sunt în puterea limbii: și cei care o iubesc vor mânca rodul ei.” Proverbe 18:21
10. „Dacă ești unul dintre oaspeții la masa cuiva mai mare decât tine, ia ceea ce ți se oferă așa cum este pus înaintea ta.” (Ptahotep) „Când te așezi să mănânci cu un conducător, observă cu atenție ce este înaintea ta.” Proverbe 23:1

Dumnezeu l-a folosit pe Iosif pentru a stabili în Egipt un refugiu sigur pentru creșterea și dezvoltarea „sămânței lui Avraam” până când erau pregătiți să fie aduși în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Și, în timp ce se aflau în Egipt, înconjurați de păgânism, Dumnezeu nu i-ar fi lăsat pe poporul său și pe egipteni fără acces la Adevărul Său.

Biblia înregistrează faptul că Iosif a învățat chiar și „senatorii” faraonului. În timp ce această înțelepciune a fost venerată de egipteni și transmisă de-a lungul vremurilor de înțelepții lor care au copiat unele dintre scrierile sale (pretinzându-le ca fiind ale lor), unele dintre aceleași „ziceri înțelepte” au fost înregistrate de câțiva descendenți ai lui Iosif peste 700 de ani mai târziu și, în cele din urmă, au fost păstrate pentru noi în Cartea Proverbelor, Eclesiastului și Psalmi. Însă înțelepciunea lui Iosif nu a avut origine în el însuși — a fost divin inspirată, la fel ca înțelepciunea lui Solomon, înțelepciunea lui David și înțelepciunea tuturor poporului lui Dumnezeu.

Plywood în Egiptul Antic În cartea menționată anterior, „Saqqara”, la baza paginii 99, se face o declarație despre cunoașterea și utilizarea „plywood-ului” laminat în Egiptul foarte timpuriu: „…în cadrul rămășițelor unei sarcofage, al cărei laturi erau făcute din șase straturi subțiri de lemn suprapuse cu fibra alternând, ca în plywood-ul modern.” După cum știți, bordurile arcei lui Noe erau făcute din lemn laminat (ply), bazat pe faptul că avem un exemplar real. Utilizarea aceluiași material de către egiptenii timpurii dovedește că această cunoaștere era disponibilă în primii ani ai Egiptului antic, transmisă prin descendenții lui Noe pe măsură ce aceștia au început să se așeze în întreaga lume. Probabil că ne-ar uimi imaginația dacă am ști câtă tehnologie s-a pierdut de om după potop.

Imhotep Numit Mai Târziu în Domnia lui Djoser Există câteva alte elemente referitoare la Imhotep care continuă să se potrivească relatării biblice. Știm că faraonul lui Iosif a fost rege timp de o perioadă necunoscută atunci când Iosif a fost în cele din urmă adus la el pentru a-i interpreta visul. Și dovezile arată că Imhotep nu a fost vizirul lui Djoser în prima parte a domniei sale — de fapt, nu se face nicio mențiune despre Imhotep pe monumentele mai vechi ale lui Djoser.

Imhotep nu a fost arhitectul mormântului lui Djoser construit la Beit Khallaf, care a fost probabil realizat la scurt timp după ce a devenit rege. În acest mormânt mai vechi, care este similar cu cele din dinastiile anterioare, cum ar fi Sakkara, există sigilii de argilă ale borcanelor care înregistrează numele lui Djoser, numele mamei sale și numele multor alți oficiali din domnia sa — dar nu numele lui Imhotep, ceea ce indică că el nu fusese numit încă în funcția sa.

Practica standard era ca faraonul să numească întotdeauna oameni în funcții imediat ce urca pe tron, membrii familiei fiind cei mai bine clasați.

Toate informațiile disponibile despre Imhotep continuă să indice identificarea lui cu Iosif. De exemplu, în unele inscripții, titlurile sale sugerează că nu era membru al familiei regale, ci un „om făcut singur”. Acest lucru era unic deoarece fiul faraonului era de obicei vizirul.

Imhotep era, de asemenea, „preotul Heliopolisului,” biblicul On. În povestea lui Iosif, aflăm că socrul său era „preotul Onului” în vremea căsătoriei lui Iosif:

„Și faraon a pus numele lui Iosif Zafnath-paaneah; și i-a dat de soție pe Asenat, fiica lui Potiferah, preotul Onului. Și Iosif a ieșit pe toată țara Egiptului.” Geneza 41:45

Deoarece Asenat era suficient de mare pentru a se căsători cu Iosif în acel moment, se presupune că tatăl ei avea probabil cel puțin patruzeci de ani. În Egiptul antic, oamenii nu trăiau mult mai mult de aproximativ 50 de ani. La moartea sau incapacitatea sa, se presupune că ginerele său ar fi fost numit în poziția sa, mai ales dacă acel ginere era atât de apreciat de faraon precum Iosif.

Dacă Iosif a devenit „Preot al Onului,” era el necredincios adevăratului Dumnezeu? Absolut nu — faraonul recunoscuse puterea Dumnezeului lui Iosif și, chiar dacă egiptenii rămâneau idolatri, Iosif îi făcuse conștienți de Dumnezeul său și a fost neclintit în loialitatea sa față de El. „Preotul Onului” nu era numit preotul unui anumit zeu — ci titlul părea să indice mai degrabă o poziție de mare onoare și importanță politică.

Imhotep, arhitectul primei piramide, adesea numită Piramida în Trepte

Imhotep este creditat cu proiectarea primei piramide (de mai sus) și cu începerea construcției folosind piatră fasonată în loc de cărămidă de pământ. Dacă ne uităm la istoria egipteană antică, putem vedea dovezi care arată că în timpul lui Djoser, Egiptul a devenit o națiune cu adevărat mare – având în vedere că a adunat bogățiile tuturor națiunilor înconjurătoare prin vânzarea de cereale în timpul foametei.

Și în timpul celor șapte ani de abundență, sub îndrumarea înțeleaptă a lui Iosif, oamenii au început să organizeze un mare centru administrativ care să se ocupe cu vânzarea cerealelor către toate națiunile înconjurătoare.**

Complexul de la Saqqara, Egipt, a fost construit în timpul domniei faraonului Djoser. Imhotep – Iosif a construit acest complex.

A fost construit un complex mare care includea locul de înmormântare al faraonului, dar care conținea și un centru împrejmuit cu ziduri, care adăpostea enorme silozuri pentru cereale. Există doar o singură intrare în acest centru și o intrare exterioară în sistemul de silozuri de depozitare. Complexul Piramidei cu trepte de la Saqqara este complexul despre care vom discuta acum.

Silozuri pentru depozitarea cerealelor

În jurul Piramidei cu trepte, prima piramidă construită vreodată, se află un zid foarte frumos și elaborat, care conține 13 intrări false și una reală. La intrarea principală, situată pe peretele estic al complexului,

Deasupra: Intrarea grandioasă în complex, cu piramida situată în dreapta noastră, în afara fotografiei

La capătul sudic, se intră într-un lung coridor cu 40 de coloane — câte 20 pe fiecare parte. Fiecare coloană este conectată la peretele principal printr-un perete perpendicular, formând mici compartimente între acestea.

Fiecare coloană. Pe măsură ce ieși din această coloană și mergi înainte, ajungi la o serie de gropi foarte mari care se extind adânc în pământ. Vezi mai jos:

Mai sus sunt câteva dintre bazinele de depozitare a cerealelor.

Acestea sunt extrem de mari ca dimensiune — mult mai mari decât orice camere de îngropare; sunt toate accesibile central printr-un tunel de legătură, se extind până deasupra nivelului solului și unul dintre ele are o scară care coboară până la fund (vezi mai jos). Din acest motiv, știm că nu au fost construite ca morminte — dacă ar fi fost, ar fi fost construite sub pământ și cu siguranță nu ar fi fost atât de incredibil de mari.