Diferenta intre parintii buni si parintii inteligenti

Enjoy!

“‘Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi'” – de Augusto Cury

 

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile

copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele

mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi

calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi

educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică.

Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul,

jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează

copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte

riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de

viaţă.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi

ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în

maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei

Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele

mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu

fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să

rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele

existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar

viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi

calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost

blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi

transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei

Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată

într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează

inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a

informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată.

Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă

acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii

au pierdut plăcerea de a învăţa.

Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi,

gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă

vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război,

politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin

prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului,

mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai

găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta

stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri

pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi

fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm

Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai

mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea

lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul

emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare,

să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.

Care este rezultatul?

O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta

din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi

adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate,

fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută

plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

 

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi

buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne

vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie

transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre

ele:

 

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria

lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor

economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări,

le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva

ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea

vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi

în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le

dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de

neuitat.

 

· Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează

personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari

şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de

stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică

asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării

sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.

Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un

consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va

pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi

amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi

îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă

problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să

ne acceptăm limitele.

 

· Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă

copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când

deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din

subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin

critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt

inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se

aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să

ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă

relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul

acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te

respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce

părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să

reacţionezi”

 

· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii

inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le

educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să

caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă

opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există

podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au

renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să

suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele

critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.

Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile

intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă

a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor

lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care

nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

 

· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte

prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a

dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata

experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a

pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi

n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile,

pierderile şi frustrările personale.

Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten

foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din

dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă,

pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

 

· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc

istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani

sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi

agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii

acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut

testul.

Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o

persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit

povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea

pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii

preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am

întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat,

chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai

lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor

vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI

SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

 

· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă

niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa

copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe

timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt

bune, vor încolţi.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii

erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără

teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să

audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa

şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va

deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie

stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la

culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme

pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.

Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât

cucerirea planetei.

 

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1. A corecta în public

2. A exprima autoritatea cu agresivitate

3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat

4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii

5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie

6. A nu te ţine de cuvânt

7. A distruge speranţa şi visele

 

 

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă

cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza

pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie:

singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund

sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii

se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe

disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt

formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa,

„Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr.

Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care

se face educaţia contemporană

 

PS- eu as mai adauga si al 8-lea PACAT: a proiecta asupra copiilor

propriile vise