Cum sa trecem peste prejudecati si cat de corect judecam o persoana dupa exprimarea sa

S-a dovedit ca cei care au prostul obicei de a corecta pe altii, sunt persoane adeseori lipsite de educatie, cu o inteligenta redusa, frustrate, nefericite, insa buni imitatori,care vor sa faca pe profesorii. Sunt exact genul de oameni care ” isi fura singuri caciula”, oameni care ” fac mereu pe desteptii”, ei sunt exact opusul, m-a atentionat tata, in copilarie. Cei care nu cunosc fondul unei persoane, capacitatea lui intelectuala, istoricul sau scolar si care te judeca apoi pentru o virgula sau un dezacord, facute in graba, sunt cei mai penibili oameni. Pun pariu ca vi s-a intamplat…. Aflati ca genul acesta de oameni se fac singuri de ras, prin faptul ca nu au altceva de facut decat sa iti caute greseli. Va intrebati cum de nu isi dau seama. N-au cum, unde nu exista credinta,cultura si carte multa, exista mult loc pentru…naivitate. Intr-o discutie cu Oana Roman, se punea exact problema asta, a oamenilor simpli , sa le zic asa, care te judeca pentru o virgula, cand de fapt, tu ti-ai incheiat studiile la Sorbona. Este exact cazul unui prieten care exemplifica o situatie in care un om cere ajutor printr-un mesaj, dar nu este luat in serios, ca nu a scris corect. Genul acesta de comportament il aveam la 9 ani, cand eram foarte inflacarata de invataturile profesoarei de limba romana si venisem acasa sa il corectez pe tata, elevul lui Cioran si al altor mari carturari din liceul Saguna, care scria si vorbea dupa scoala anilor ’30, folosind cuvinte precum ” advocat”, “iscalitura”, “sunt”, iar eu ma aflam in vremea lui sint ( cu i din i).Experienta avea sa ma invete sa nu mai pun pret pe aceste chestiuni simple si sa nu pun la indoiala inteligenta unui om dupa felul cum scrie, sau efectiv sa imi vad de treaba mea. Evident, daca vedem ca greseala se repeta, putem trage concluzii, insa ar fi deplasat sa ma apuc sa corectez un taran sau un om simplu si sa-l pun la zid, pentru o greseala gramaticala. Ce ar fi fost ca Romania sa aibe doar intelectuali si sa nu mai munceasca nimeni pamantul? In orice caz, la ora actuala respect si apreciez mai mult un om simplu decat un om semidoct, cu prejudecati.

Dar cum ramane cu oamenii care scriu si vorbesc sau scriu curent in mai multe limbi straine? Stim foarte bine ca limba romana este una dintre cele mai sarace in comparatie cu limbile germana, franceza, engleza, maghiara? Cum ramane cu literatura romana, care din nou se inspira din vastele literaturi universale? Eminescu se inspira adesea din Goethe, era “fan” Schiller,Heine, Hesse, Bertold Brecht, Caragiale si toti marii scriitori romani, si-au facut studiile pe “dincolo”. Cum putem noi corecta persoanele bilingve,trilingve s.a.m.d. ( care gresesc cel mai des, evident) pentru ca in creierul lor se produce o conversie, sau mai exact o traducere. Se stie prea bine, ca in limba germana spre exemplu avem mai multe cuvinte pentru un singur cuvant in limba romana, care la randul sau are mai multe sensuri. Se stie ca limba romana a imprumutat cuvinte din toate limbile, vorbim in proportie de 50 % daca nu mai mult, cuvinte straine. Uram maghiarii, cand noi folosim in fiecare propozitie, cel putin un cuvant derivat din limba lui Attila: Brasov, oras, cimza…s.a si acum nu stau sau va enumar tot ce m-a invatat profesoara Mihaela Ghorghe, in facultate. Puneti mana pe carte, inainte sa judecati, sa criticati si sa corectati. Romanii au o fixatie cu gramatica, ma saturasem cat am despicat pana in clasa a VIII-a fraza si cat am analizat fiecare predicat, subiect in romana si in germana, pe cand in Germania, gramatica se studia doar la facultate. Tineti minte vorba lui Nichita Stanescu ca in spatele imperfectiunii se ascunde un geniu, nu va mai agitati si nu mai judecati dupa aparente.

Eu nu am judecat niciodata un om dupa cum scrie sau cum vorbeste, l-am apreciat dupa inteligenta lui, pe care o recunosti cand ai mintea deschisa si vezi dincolo de reguli si de legi. Cunosc oameni care au probleme de exprimare, dar care au un IQ egal cu cel al lui Einstein, de asemenea apreciez matematicienii care au harul cifrelor. Imaginati-va cat de naiv poate cineva sa fie sa judeci un matematician ca scrie incorect, sau ca a facut un dezacord. Imi vine iar Beethoven in minte, cat de neinteles a fost, sau cat de gresit inteles. Era perceput drept dur, fara inima, pe cand el se exprima prin muzica cel mai bine, prin creatiile lui, putini l-au inteles cu adevarat, sau doar cei care traiau prin muzica. Nichita Stanescu isi exprima gandurile prin poezii, era masterul cuvintelor si totusi era perceput gresit, criticat si controversat. Fiecare om se exprima cumva, iar cei care nu au sansa sau nu ajung sa creeze, devin complexati si atunci…corecteaza. Dar este total gresit sa corectezi , sa judeci ceva, sau pe cineva, pana nu ai trait, executat experienta aceluia. Nu stiu, eu una nu as indrazni…

Va urma…