Consiliul Afacerilor Externe (CFR), artizanul Noii Ordini Mondiale
Consiliul Afacerilor Externe (CFR) a fost infiintat in 1921.Printre fondatori se numără mulţi dintre cei care au participat la semnarea Tratatului de la Versailles si s-a definit ca un grup select si discret de „intelectuali” care au simţit ca lumea are nevoie de un guvern mondial, care sa asigure echilibrul si pacea, pentru ca alte razboaie mondiale sa nu mai aiba loc.
După ce tratatul Ligii Naţiunilor nu a fost adoptat de Senatul Statelor Unite, fondatorii CFR-ului au pretins ca sunt promotorii si sustinatorii unei platforme meritocratice de rezolvare pe cale rationala, intelectuala si umanista a tuturor problemelor mondiale. Si pentru ca populatia planetei, majoritar tributara legaturilor traditionale cu neamurile si credintele stramosesti nu au simpatizat deloc ideea unui sistem de guvernanta piramidal, scopurile CFR au intrat intr-un con de umbra pana la izbugnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Realitatile dezastroase de dupa razboi si iminenta declansarii unui nou conflict intre URSS si restul lumii democratice reprezentat de modelul american au alimentat CFR cu energia de care avea nevoie pentru a se impune pe scena lumii. Despre acest foarte discret si influent grup, Charles Kraft, membru CFR si al Comisiei Trilaterale spunea: “ Este o elita puterii” – un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.”
CFR-ul a fost bine reprezentat la a doua tentativa de formare a guvernului mondial in 1945, sustinand infiintare Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), 47 de membri CFR facand parte din delegaţia Statelor Unite, inclusiv Edward Stettinius, secretarul de Stat; John Foster Dulles; Nelson Rockefeller; Adlai Stevenson şi primul preşedinte al Naţiunilor Unite, Alger Hiss.
CFR ş-a impus pana la urma la Washington, gandita ca si capitala Guvernului Unic Mondial. Lista sa de membri a constituit de generatii intregi, sub administratiile republicane şi democrate, baza recrutarii de personal la nivelul oficialitatilor de cabinet. Iata ce spune John McCloy, un membru CFR care a devenit asistentul insarcinat cu angajarea de personal al secretarului de Război Henry Stimson: „Ori de câte ori aveam nevoie de cineva, răsfoiam catastiful cu membrii Consiliului şi dădeam un telefon la New York (sediul central al CFR)”. Sase din sapte superintendenti din West Point, toti comandanţii supremi ai Aliaţilor din Europa şi toţi ambasadorii Statelor Unite din NATO au fost si sunt membri CFR. Nici alte posturi ale executivului nu au fost ocupate fără aprobarea CFR-ului. Fiecare administratie, atat republicana, cat şi democrată, are patru posturi-cheie, care au fost ocupate aproape intotdeauna de membri CFR. Acestea sunt: consilierul Securitatii Nationale, secretarul de Stat, secretarul Apararii şi secretarul Trezoreriei.
Primul director al Consiliului a fost Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Familia Rockefeller a facut parte din CFR,inca de la infiintarea, prin John D. Rockefeller Jr. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations. A initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului.
Chester Ward, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani spunea: “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“
Astazi, un spectator detasat si iesit din Manipulare poate constata ca scenariul gandit de CFR este aproape implementat! CRE (Consiliul Relaţiilor Externe) este pe punctul de a fi un organ a ceea ce C.Wright Mills numea “Elita puterii” – un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.” – Charles Kraft, membru CRE şi al Comisiei Trilaterale. Cea mai mare parte dintre oficialii aleşi prin vot, în toate ţările democratice din lume, vin şi pleacă. Însă membrii unor grupări precum Masa Rotundă, Bilderberg, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe (în limba engleză CFR – Council on Foreign Relations) nu au nevoie să fie votaţi. Ei rămân la putere indiferent de culoarea politică a celor care câştigă alegerile oficiale. Nu au nevoie să fie votaţi pentru că se aleg între ei, după sistemul închis al societăţilor secrete. Din spatele scenei, ei manevrează lucrurile în scopuri total diferite de nevoile maselor de oameni pe spinarea cărora trăiesc. Ei decid războiul şi pacea, stabilesc cine va fi preşedintele unei ţări, fac legi care permit ca multi-naţionalele care îi finanţează să obţină profituri uriaşe. Sunt doar o mică parte, cea care se poate vedea, din Guvernul mondial. Se întâlnesc de câteva ori pe an şi discuţiile lor sunt secrete. Presa oficială, care le este aservită, vorbeşte foarte puţin sau deloc despre întâlnirile lor. Alcătuite din bancheri, avocaţi, brokeri, oameni de afaceri deveniţi apoi politicieni influenţi, aceste grupări îşi justifică existenţa luându-şi numele de “think tank–uri” – cluburi sau grupuri de dezbatere.Ce urmăreşte CFR? O nouă ordine mondialăCFR a comunicat constant poporului american ce scopuri urmăreşte, prin intermediul publicaţiilor sale, una dintre ele fiind revista Foreign Affairs. În plus, tipăreşte adesea ziare de opinie, cum ar fi Studyno. 7, publicat în 25 noiembrie 1959. Acest document a explicat în detaliu scopul CFR-ului, ca susţinător al „instituirii unei noi ordini mondiale, care poate satisface aspiraţiile’lumii la pace şi stabilizare economică şi socială… O ordine internaţională… formată din state care se înscriu în curentul socialist (comunist)”. Cuvintele „o nouă ordine mondială” sunt cuvintele-cheie ale guvernului mondial.
Un fost membru CFR, contraamiralul Chester Ward, a comunicat, poporului american următoarele, în legătură cu intenţiile organizaţiei: “Clica cea mai puternică din acest grup elitist urmăreşte un singur obiectiv – vrea să-anihileze suveranitatea şi independenţa naţională a Statelor Unite”.
O a doua clică de membri internaţionali CFR… cuprinde bancherii internaţionali din Wall Street şi agenţii lor cheie.
În primul rând, aceştia doresc obţinerea monopolului bancar mondial în cadrul viitorului guvern mondial. Probabil că ar prefera ca această organizaţie să fie atotputernică în Statele Unite, dar sunt pregătiţi să facă faţă în cadrul unui guvern mondial unic, controlat de comuniştii chinezi, de exemplu.„Scopul final al Consiliului Relaţiilor Externe .. .este .. .crearea unui sistem mondial socialist şi includerea oficială a Statelor Unite în acesta”.
Contraamiralul Ward a avertizat poporul american că enorma lui putere de influenţă este folosită în scopul de a „promova dezarmarea şi diminuarea suveranităţii şi independenţei naţionale a Statelor Unite în favoarea unui guvern mondial atotputernic”. Acum este evident că mulţi dintre fondatorii CFR, de exemplu Walter Lippmann, Allen Dulles şi Christian Herter au scris Carta ligii Naţiunilor, care, după cum sperau ei, trebuia să devină guvernul mondial pentru care s-a purtat războiul. Într-adevăr, punctul al paisprezecelea din faimosul discurs al preşedintelui Woodrow Wilson, din 8 ianuarie 1918, stipula că „…trebuie să se asocieze toate naţiunile…” .
FMI devine o gigantică autoritate globală monetară, la propunerea CFR
Pe 31 ianuarie 2009, la Forumul Economic Mondial de la Davos (Elveţia), directorul FMI, John Lipsky, a anunţat că FMI-ul va intenţiona să dubleze cantitatea de bani disponibilă pentru a împrumuta guvernele, de la 250 de miliarde la 500 de miliarde de dolari. De unde să facă rost de suma de 250 de miliarde de dolari necesară dublării capitalului? Prin emiterea de obligaţiuni, renunţându-se astfel la metoda clasică de atragere a capitalului, adică subscripţiile de capital ale ţărilor-membre. Acest lucru, transformă FMI într-o gigantică autoritate monetară globală.
Ideea aceasta aparţine lui Bernard Mallaby, director la…CFR (Council on Foreign Relations = Consiliul pentru Relaţii Externe). Această organizaţie, ce are doar circa 2.000 de membri, este una fondată special pentru a se crea un guvern mondial, visul de secole al francmasonilor. Timothy Geithner, face parte din structura CFR, încă din anul 2001. Tot în acelaşi an, el s-a angajat la FMI, fiind director la Departamentul de politică a dezvoltării. Din 2003, el a promovat, ajungând directorul sucursalei New York al Federal Reserve (un fel de “Bancă Naţională” a SUA, cea care emite dolarii). Pe de altă parte, John Lipsky, director al FMI, face parte şi el din acelaşi CFR, fiind astfel coleg cu secretarul american al Trezoreriei. Întâmplător sau nu, Lipsky a fost şi vice-preşedinte la banca JP Morgan, banca care a contribuit în 1913 la crearea lui Federal Reserve. Vedeţi astfel toată încrengătura FMI – Ministerul american de Finanţe – Federal Reserve – CFR? Theodor Roosevelt: “În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.