Ceausescu era impotriva masonilor si a simbolurilor lor deoarece acestia nu vroiau ca tarile precum Romania sa se dezvolte si impuneau dobanzi care infometau tarile in curs de dezvoltare!
Iata un discurs in care Ceausescu i-a atacat pe illuminati, pe acesti „domni” care au asuprit tarile in curs de dezvoltare fortand si marind dobanzile la imprumuturile luate de Ceausescu. El a redus in anii 80 multe cheltuieli ca sa le plateasca acestor asupritori toate datoriile sa putem sa ne debarasam de ei si sa creeze ceea ce astazi vedem in Dubai sau Abu Dhabi. Mai mult, Ceausescu nu a platit datoriile vanzandu-ne resursele ci prin productia ce o scotea din industria creata din acesti bani. De 23 de ani de cand tara noastra avea zero datorii, guvernele s-au imprumutat de sute de miliarde de dolari, care nu se regasesc nicaieri, iar Ceausescu a construit cu 25 de miliarde pe care le-a si platit inapoi, o tara, o industrie, o putere….”Mai mult de 4 miliarde de oameni traiesc in saracie. In timp ce tarile bogate…mai exact, un mic grup de bogati au acumulat anual zeci si zeci de miliarde de dolari din tarile in curs de dezvoltare. Asa reprezinta lumea spre care unii domni ne indeamna sa revenim: a inechitatii, a jafului, a asupririi. Genetica moderna a facut progrese uriase… Poporul este adevaratul stapan si va ramane vesnic stapan pe destinele sale si pe BOGATIILE TARII. Aceste cercuri si acesti domni, ar trebui sa isi indrepte privirea spre doua directii. Cum sa se lichideze asuprirea tarilor in curs de dezvoltare, sa se rezolve datoria acestor tari. Si aceasta nu prin SIMBOLURI, simbolismul o fi bun in arte, in economie si in politica nu face doi bani.
„Dar care era contextul acestui discurs în care avem de-a face, dacă urmăriţi cu atenţie înregistrarea video de la finalul articolului, cu un Nicolae Ceauşescu miştocar, acid, aşa cum nu mai fusese văzut până atunci
Mai exact, la mijlocul lunii iulie 1989 urmau să se împlinească 24 ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Desfăşurat între 19 şi 24 iulie 1965, acesta a fost Congresul care l-a adus pe Nicolae Ceauşescu mai întâi la cârma PCR şi, mai târziu, în înalta funcţie de Preşedinte al României socialiste.
––––-
„Capitalismul în România a apus pentru totdeauna!”
„Aş dori să subliniez importanţa consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor socialiste participante la Tratatul de la Varşovia care a avut loc cu o săptămînă în urmă în Bucureşti”, îşi începea Ceauşescu discursul din 15 iulie.
„Am acordat la această consfătuire o atenţie şi problemelor economiei mondiale şi îndeosebi situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta pentru că, actualmente, situaţia ţărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă. Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie şi în acest deceniu situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue mai departe! Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi! Am cunoscut-o sute de ani, şi o sută de ani sub capitalism, aceasta. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna… o asemenea cale! Poporul nostru spune câteodată, că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere sau răchita micşunele (aplauze). Dar nu vă grăbiţi să aplaudaţi. Genetica modernă a făcut progrese uriaşe (aplauze). Şi e posibil să ne întâlnim cu plopi şi cu răchită care să facă micşunele, dar nici atunci, chiar în asemenea situaţii, nu vom admite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna! Poporul este adevăratul stăpîn şi va rămîne veşnic stăpîn al destinelor sale, a bogăţiilor ţării! (aplauze, urale)”.
Simbolismul s-a răzbunat
Adevărul îl cam ştia toată lumea. De câţiva ani buni, România începuse să importe din ce în ce mai puţine produse provenite din străinătate. Industria românească o ducea în 1989 din ce în ce mai greu din cauza „izolării” tehnologice la care era supusă.
Ştiinţa şi tehnica evoluau extrem de rapid, dar la ei, la capitalişti, în timp ce la noi inginerii şi muncitorii români trebuiau să se descurce cu ceea ce aveau la îndemână. De exemplu, în 1989, întreprinderea ARO Câmpulung producea acele automobile de teren care îşi câştigaseră deja o anumită celebritate pe pieţele externe.
Dar, în lipsa importurilor de utilaje moderne şi performante, specialiştii români trebuiau să-şi proiecteze şi să-şi construiască, prin eforturi proprii, majoritatea „maşinăriilor” de care aveau nevoie. Spre finalul furtunosului discurs al lui Ceauşescu toată lumea a izbucnit: „Aşa e! (aplauze; scandări „Ceauşescu – eroism, România – comunism!”).
Iar Ceauşescu a încheiat apoteotic: „Aceste cercuri şi aceşti domni ar trebui să-şi îndrepte lucrurile, privirea, spre două direcţii: cum să se lichideze asuprirea ţărilor în curs de dezvoltare? Să se rezolve datoria externă de un miliard şi două sute, de 1200 de miliarde de dolari a acestor ţări. Şi aceasta nu prin simboluri. Simbolismul o fi bun în artă. În economie şi-n politică nu face doi bani”.
În cele din urmă simbolismul s-a răzbunat pe Ceauşescu: în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 în plopi au fost atârnate mere…”