Calculatoare romanesti produse in vremea comunismului si istoria informaticii romanesti

Primele inițiative în realizarea calculatoarelor electronice în România au apărut la Institutul de Fizică Atomică (IFA), unde s-a realizat primul calculator din România de generația 1, cu tuburi electronice, în perioada 1954-1957, sub conducerea lui V. Toma, cu denumirea de CIFA-1(Calculatorul Institutului de Fizică Atomică), în cadrul Secției de electronică din IFA, sub conducerea științifică și orientarea lui T. Tănăsescu. Modelul experimental CIFA-l, a fost reprodus în sistem de microproducție, în alte două exemplare cu tuburi și în câteva exemplare tranzistorizate, după 1963, în două modele: CIPA-l0X și CET500. Prin realizarea CIFA-I România a fost cea de a 8-a țară din lume și cea de-a doua țară din rândul țărilor socialiste care au reușit proiectarea și realizarea unui calculator electronic ^[1]. Un proiect nefinalizat a fost încercarea de construire unui calculator cu relee electromecanice, realizându-se experimental calculatorul cu relee MARICA (Mașina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei) în anul 1959 la Institutul de Calcul din Cluj ^[1]. Alte modele de calculatoare de generația l au fost realizate la Timișoara, sub denumirea de MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara) în 1961, reprodus și în variantă tranzistorizată, la Cluj, sub denumireaDACICC (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj), în varianta cu tuburi și apoi cu tranzistoare. În anii 1958/59, s-a realizat un calculator analogic performant (MAC1-1965) cu câteva zeci de amplificatoare operaționale și elemente neliniare, folosit în cercetările conduse de V. M. Popov la Institutul de Energetică al Academiei, unde a fost fundamentat principiul hiperstabilității sistemelor automate, recunoscut pe plan mondial cu numele autorului.

Calculatoarele din generația I și a Il-a

Calculatoarele din generația I și a Il-a realizate în țară ca modele experimentale sau în microproducție aveau limitările cunoscute realizărilor similare pe plan internațional, fiind extrem de dificil de utilizat de cei care nu erau dispuși să învețe realizarea programelor aplicative în limbaj mașină (în binar sau octal) și să se implice în operarea calculatoarelor, care nu dispuneau de sisteme de operare și utilitare, precum și de alte facilități. Tehnologiile de fabricație și componentele, mai ales electromecanice, nu puteau asigura un minimum de fiabilitate în rularea unor programe de mari dimensiuni, deoarece o eventuală întrerupere presupunea relansarea în execuție a programului de la început. Cu toate aceste inconveniente, calculatoarele realizate în țară au fost utilizate cu succes în calcule tehnico-inginerești pentru realizarea unor obiective deosebite (baraje, clădiri de mari dimensiuni, utilități pentru platforme industriale, poduri, etc.).

Calculatoarele din generația a IIl-a

România a încercat să se implice și în crearea unor calculatoare de generația a III-a, pe bază de microprocesoare dar, datorită embargoului de tehnologii informatice la care statele socialiste erau supuse de către SUA această implicare a fost mult îngreunată. În anul 1968 s-a reușit semnarea unui acord secret de colaborare în domeniul informaticii cu Franța, acordul fiind posibil datorită poziției autonome a Franței în cadrul NATO. Acordul a fost semnat cu ocazia vizitei Generalului Charles de Gaulle în România, în anul 1968. La acel moment Franța decisese fabricația unei familii de calculatoare în cadrul „Programului Calcul”, ca urmare a unor restricțiilor impuse de USA la importul de calculatoare performanțe necesare programelor militare, spațiale, nucleare ale Franței. România a fost acceptată de Franța ca partener în realizarea primului model de calculator din familia IRIS (IRIS 50) al firmei CII (Compagnie International pour 1”lnformatique). Calculatorul IRIS 50 al companiei CII a fost astfel adaptat în România sub numele de Felix C256 fiind un model evoluat al calculatorului SDS 960, realizat în anii 1969 de un grup de specialiști francezi ce lucraseră în cadrul companiei IBM în proiectul proiectul Stretch (IBM 7030), proiect care a fost baza căruia familiei de calculatoare IBM 360.

Fabricația calculatorului a declanșat realizarea unor investiții deosebite:

• Întreprinderea de calculatoare electronice Felix (ICE Felix), București
• Întreprinderea de memorii pe ferite, la Timișoara.
• Întreprinderea pentru repararea și întreținerea utilajelor de calcul (IIRUC), București.
• Întreprinderea de echipamente periferice (FEPER) București
• Societatea mixtă RomControlData (RCD), prima și singura societate mixtă realizată cu tehnologie americană în fostele țări socialiste în domeniul IT.
• Institutul de cercetare proiectare pentru utilaje și echipamente de calcul (ICPUEC), devenit ulterior Institutul de Technică de Calcul (ITC), care avea sarcina asimilării licenței de fabricație, împreună cu Întreprinderea de calculatoare, precum și responsabilitatea pentru software-ul de bază, compilatoare, utilitarele calculatorului Felix C256.

Pregătirea punerii în valoare a calculatorului asimilat in fabricație, prin realizarea de programe aplicative, prin proiectarea și realizarea unui cadru instituțional corespunzător:

• Crearea Institutului de Cercetări în Informatică (ICI), care avea responsabilitatea preluării licenței pentru programele aplicative și realizarea unei biblioteci naționale de programe după modelul EPL (European Program Library) al firmei IBM, cu programe realizate în țară. I Crearea unui centru de instruire și perfecționare a specialiștilor pentru utilizarea calculatoarelor în cadrul ICI.
• Crearea unor centre teritoriale pentru servicii de prelucrare automată a datelor și pregătirea specialiștilor la viitori beneficiari de calculatoare din teritoriu, realizate pe baza unor proiecte tip, în două variante, implementate la Timișoara, Cluj, Iași și Pitești, care urmau să fie generalizate în toate capitalele de județ.
• Crearea unor centre de calcul în universități din marile centre universitare, în institute de cercetare-proiectare și în întreprinderi reprezentative din marile platforme industriale.

Sistemele Felix

Ca urmare a acordului realizat în anul 1968 și a investițiilor în domeniu a început realizarea pe scară largă a microcalculatoarelor din familia Felix, sisteme informatice de generația a III-a. Sistemele din familia Felix proiectate și realizate în perioada 1975-1981. Familia de calculatoare Felix cuprindea Felix M18, Felix M18B și Felix M18GS. Toate cele trei tipuri de calculatoarea aveau o concepție unitară din punctul de vedere hardware și al sistemului de operare. Toate foloseau un microprocesor Intel 8080, care avea un repertoriu de 78 de instrucțiuni cu lungime variabilă (între unul și trei octeți). Viteza medie de execuție era de aproximativ 250.000 de instrucțiuni pe secundă. Microcalculatoarele Felix au fost utilizate pe scară largă în țară fiind de asemenea și exportate.

Sistemul de operare utilizat de calculatoarele Felix

În exploatarea sistemelor de calculatoare Felix s-au folosit trei pachete de sisteme de operare:

• M18-ROS (un sistem de exploatare rezident)
• M18TOS (un sistem de exploatare rezident orientat pe benzi perforate și benzi magnetice)
• SFDX II (un sistem mixt, dezvoltat din cele două)

Dotare hardware

Apariția microprocesorului pe 16 biți de la Intel (Intel 8086) în anul 1978 a permis realizarea cu costuri reduse a unor microsisteme performante capabile să preia loculminicalculatoarelor. Procesorul Intel 8086 opera la o frecvență de 5 Mhz și conținea 29.000 de tranzistori realizați cu tehnologia HMOS. Microcalculatorul 8086 conținea pe o plachetă următoarele resurse: microprocesorul, memorie biport de 32 Ko, extensibilă până la 1Mo, 24 de linii de intrare ieșire programabile, cu socluri pentru circuitele de comandă a liniilor și pentru rezistențe terminator, interfață serial sincronă și asincronă compatibilă RS232C, etc.

 

Dotare software

În condițiile existenței unei memorii RAM de 64Ko, s-a putut implementa un sistem de operare pe disc (SFX II). Acest sistem de operare permitea lucrul cu module software precum : asamblor, editor de legături, bibliotecar, editor de texte, monitor de sistem, convertor de cod 8080/8086, compilator pentru limbajul PL/M.

 

Felix-PC

În anii 1985-1986, Felix-PC a reprezentat un nou tip de microcalculator personal. Era bazat tot pe microprocesoare din generația a treia, avea aveau un grad ridicat de integrare tehnologică, o formă compactă și un sistem de programe care acoperea o arie vastă de aplicații. Datorită structurii sale modulare, Felix-PC a fost folosit atât ca și sistem universal cât și pentru aplicații specializate. Felix-PC a fost proiectat de către Institutul Politehnic București între anii 1983-1984, fiind compatibil cu IBM-PC. Modelul a fost apoi preluat pentru producția în serie de către Întreprinderea de Calculatoare Felix S.A. fiind produs în serie între anii 1985-1990. Felix-PC avea o structură modulară formată dintr-un modul de bază ce conținea resursele hardware minimale (unitatea centrală, tastatura, consola, imprimanta și unitățile de discuri flexibile) dar la care i se puteau adăuga alte module ca de pildă coprocesorul matematic NDP 8087. Au existat mai multe modele Felix-PC: M18, M118, M216, CUB, CUB-Z și Junior-XT.

 

Alte calculatoare românești

O altă familie de calculatoare românești sunt cele din, familia de minicalculatoare CORAL realizata de ing. Dan Tonceanu și colaboratorii la Fabrica de Calculatoare București. Acest calculator a fost exportat și în occident. De asemenea, la Universitatea Politehnică București a fost realizat pentru prima oară în România o mașină de inteligență artificială (DIALISP) care lucra direct în limbajul LISP prezentată public în anul 1984.

 

Home computerele

Home computerele au fost reprezentate în România de Calculatoare de mici dimensiuni, proiectate să lucreze folosind televizorul pe post de monitor, care în genera nu aveau disc optic și care își încărcau sistemul de operare de pe bandă (casetofon). Acestea aveau în general un scop educativ. De menționat: Sistemul HC-85 bazat pe un procesor Z-80 și care foloseau un interpretor BASIC, urmat de HC-88 și HC-90. Producția acestor calculatoare a continuat și după revoluție, astfel că în anul 1993, ICE Felixa lansat în fabricație modelul HC-2000 care avea în dotare inclusiv unități de disc. Sistemul TIM-S a reprezentat o copie după sistemul Sinclair conceput și produs în Marea Britanie Sistemul aMiC conceput de către Institutul Politehnic București Sistemul PRAE realizat la Cluj-Napoca.

HC (acronim de la expresia engleză Home Computer, în traducere: calculator de casă) reprezintă o serie de microcalculatoare personale elaborate din 1985 până în 1994 la ICE Felix București. Acestea erau bazate pe procesorulZ80 sau pe clona românească a acestuia, MMN80CPU și inspirat din calculatorul personal Sinclair ZX Spectrum. Au existat în principal 5 variante ale acestei serii, cu subvariante.

HC 85 a fost creat în 1985, ca model de laborator, de către prof. dr. ing. Adrian Petrescu și asist. ing. F. Iacob la Catedra de Calculatoare a Institutului Politehnic din București. Ulterior, în cadrul ICE Felix București a fost reproiectat, pentru a putea fi produs la scară industrială, de către ing. E. Dobrovie și ing. S. Anghel. Platforma HC 85 se bazează pe microprocesorul Z80 și funcționează la viteza de 3,5 MHz. Avand o memorie ROM 16 kB, iar memoria RAM are 64 kB. Ca aspect, carcasele inițiale (au existat cel puțin 2 modele) erau metalice, iar tastele (în număr de 40 + reset) de plastic. După o perioadă , designul calculatorului a fost schimbat (carcasă de plastic, 34 × 25 × 4 cm, 40 de taste + reset).

HC 85 operează în limbajul BASIC preluat de pe casetă. În ceea ce privește dispozitivul de afișare, HC 85 poate lucra cutelevizor ori cu monitor cu tub catodic, cristale lichide sau cu plasmă. În modul text afișează 32 de coloane și 24 de rânduri, iar în modul grafic 256 × 192 pixeli. La nevoie, se pot folosi 8 culori: negru, albastru, roșu, violet, verde, bleu, galben și alb. În plus, mai este dotat și cu un difuzor încorporat în carcasă, ce poate scoate sunete într-un interval de 10 octave. Alimentarea era externă, printr-un adaptor, deși regulatorul de tensiune era intern. Pe lângă ieșirile pentru TV,monitor și casetofon, HC 85 mai avea o ieșire pentru manetă de comandă și un conector de extensie.

Prețul unui HC 85, în 1987, era de 15.000 lei.

 

 

HC 85+, numit și HC 85 extins, asigură, printr-o plachetă suplimentară, posibilități și servicii superioare calculatorului HC 85 obișnuit. Placheta suplimentară este conectată la placa de bază prin conectorul de extensie și asigură trei interfețe auxiliare:

• pentru unitatea singulară/duală de disc flexibil 5¼”. Acestea asigură un spațiu de stocare extern de 320 KB, pentru cel mult 128 de fișiere.
• pentru o linie serială standard RS-232-/CCITT V24. Aceasta este utilă pentru conectarea unei imprimante sau interconectarea a două calculatoare HC.
• pentru cuplarea calculatoarelor HC într-o rețea. Folosind perechi de cabluri torsadate, pot fi conectate în rețea până la 63 de HC-uri. Aplicații mai ales în învățământ.

Pentru a putea lucra cu aceste facilități, HC 85+ este prezentat cu o serie de noi instrucțiuni în limbaj BASIC.

 

 

HC 88 a fost proiectat în 1989 la ICE Felix de către ing. T. Mihu, ing. E. Dobrovie și ing. V. Cososchi. Folosește o carcasă specială, cu 86 de taste, grupate în trei categorii: normale (corp alb), folosite în modul extins (corp gri) și funcționale (corp roșu). Acest sistem oferă o dublă compatibilitate prin funcționarea atât ca mașină de BASIC, cât și ca mașină de CP/M. Datorită acestui lucru, HC 88 a devenit soluția de înlocuire a calculatoarelor CUB Z.

Sistemul HC 88 are în dotare: placa de bază cu microprocesorul Z80, 80 kB RAM (64 + 16) și 2 kB ROM, tastatura, difuzorul, codorul RGB/PAL, precum și porturi pentru conectarea: sursei externe de alimentare, monitorului monocrom sau color (pot fi cuplate în același timp), a două unități de disc flexibil 5¼”, a unui casetofon și a unei imprimante cu ace. În plus, opțional, HC 88 mai poate fi dotat cu: plachetă IO/EPROM, plachetă IO/SIO, modul de extensii EUROCARD, plachetă pentru programat EPROM, plachetă de extindere a memoriei RAM cu 256 kB sau cu plachetă de extindere a memoriei RAM de 1MB.

În ceea ce privește modul text, se pot afișa 32 (în BASIC) sau 80 (în CP/M) de coloane și 24 de linii, cu 8 culori (având varianta închisă și varianta deschisă – cu excepția culorii negru, deci în total 15).

HC 90 Avea inclus microprocesorul Z80A-Clone fabricat de Zilog si memorii Motorola.

HC 91 a fost produs în anul 1991, având microprocesorul Z80-A care funcționează la viteza de 3.5 Mhz, fiind disponibil în variante cu 40 sau 50 de taste. Memoria ROM având 16 kB, iar memoria RAM are 64 kB. HC 91 funcționează pe baza sistemului de operare BASIC (Spectrum Basic interpreter). În modul grafic, HC 91 afișează la o rezoluție 256 X 192 pixeli având 16 culori, iar în modul text 32 coloane x 24 linii. În carcasă se mai afla un difuzor care poate emite sunete în intervalul de 10 octave. Dimensiunile acestei unități sunt de 34 (lățime) X 25 (lungime) X 4 (înălțime) cm.

HC 2000

CoBra este primul și, până acum, singurul calculator românesc produs la Brașov. Prototipul calculatorului a fost gata după un an de cercetări, în 1986.

Colectivul care l-a realizat era format din opt cercetători, coordonați de prof. dr. Toacșe Gheorghe. Astfel, la partea de hardware au lucrat Vasile Prodan,Wagner Bernd Hansgeorg și Adrian Maxim, iar la cea de software, Marcel Arefta, Sorin Finichiu, Mircea Pop și Sorin Cismaș. Carcasa prototipului din1986 diferă de cea a modelului de serie, având o altă formă, altă siglă, alte dimensiuni și o tastatură sensibilă la atingere (touch screen). Modelul de serie a fost scos începând cu 1988. Carcasa acestuia din urmă a fost realizată în colaborare cu mai multe fabrici din țară (Metrom Brașov – matrița,IUS Brașov – turnarea, și Electromureș – tastele), placa de bază a fost fabricată la I.C.E. Felix București, în timp ce componentele erau importate prin IPRS București. Toate acestea erau asamblate la atelierele SIACT ale CFR-ului. În mod oficial au fost produse circa 1.000 unități, care au fost folosite la procese tehnologice (cuptoare, mașini-unelte și roboți), în contabilitate, gestiune de marfă, sisteme de supraveghere cu cameră video, divertisment etc. Producția a fost oprită în 1990.

Calculatorul CoBra este capabil să execute cele mai diverse sarcini, precum: dimensionarea și desenarea în culori a structurilor mecanice, rezolvarea problemelor matematice și științifice care sunt algoritmizate, proiectarea și testarea circuitelor electrice și electronice complicate, comandarea economică și la momentul oportun a proceselor de producție, operarea brațelor robotice, determinarea cu precizie a stării de dezvoltare a unei culturi etc. Poate opera cu aplicații de gestiune și contabilitate, poate diagnostica anumite afecțiuni, interpretează cu succes tomograme, electrocardiogrameși encefalograme, poate fi utilizat ca mașină de scris. În CP/M se poate lucra în limbajele: FORTRAN, FORTH, C, BASIC, PROLOG, PASCAL și pot fi accesate aplicații pentru grafică, poștă electronică, editare de texte etc.

Cobra sistemul complet

CoBra lucrează în principal în două moduri: CoBra BASIC (configurația automată) și CoBra CP/M (care era încărcat de pe dischetă). Din acest motiv, CoBra a fost promovată sub sloganul „Două computere într-unul singur”. Opțiunea pentru un sistem sau altul este făcută la pornirea calculatorului. Astfel, dacă nu este conectată o unitate de disc flexibil, calculatorul intră automat în modul BASIC, altfel utilizatorul trebuie să apese B, W, D sau C, corespunzătoare fiecărui sistem posibil (BASIC, OPUS, CP/M de pe dischetă, respectiv alt sistem de pe dischetă).

Sistemul complet al calculatorului include în plus sursa de alimentare, un televizor sau monitor color, unul sau două casetofoane, o unitate de dischete la care se mai poate conecta încă una, o imprimantă și unul sau două joystick-uri. În interiorul carcasei calculatorului se află trei module: placa de unitate centrală, placa pentru interfața cu unitatea de disc flexibil, și tastatura. Toate aceste componente vor fi detaliate în ceea ce urmează.

Unitatea centrală

Microprocesorul folosit de acest calculator este Z80 (pe 8 biți, deci), cu frecvența de lucru de 3,5 MHz.

Memoria ROM (cip 92716, mai târziu 27128, 27256 sau 27512) are de la 16 + 4 kB la 32 + 2 kB, iar cea RAM (cip 4116, mai apoi 4516 și în final 4164) este de 64 kB (sau chiar 80 kB, mai rar). Utilizatorul are la dispoziție în permanență 40 sau 48 dintre aceștia (în funcție de sistemul de operare folosit), ceea ce ar echivala cam cu 25, respectiv 35 de pagini de carte normală.

Cele 9 cipuri de EPROM erau împărțite astfel: unul pentru codul de inițializare a sistemului, iar celelalte opt pentru BASIC. Cei care se pricepeau, puteau inscripționa cipuri tip 27512 cu sistemele CP/M (16 kB), BASIC (16 kB) și OPUS (16 kB), care mai apoi erau atașate la portul de expansiune al calculatorului, pentru a evita încărcarea sistemului de operare de pe dischetă.

Pe placa dublu-strat cu circuite imprimate se mai află conectate și alte câteva circuite pentru adaptări de semnale și realizări de interfețe.

Panoul cu prize conectoare din spatele carcasei permite conectarea calculatorului la o sursă de alimentare, precum și legătura cu perifericele și celelalte sisteme.

Cinci prize (cele pentru monitor color, monitor alb/negru, RS 232, auxiliar, casetofon) sunt pentru cabluri coaxiale, iar restul (pentru joystick, extensie și sursa de alimentare) utilizează conectori speciali.

Butonul RESET, aflat tot pe acest panou, permite reinițializarea sistemului fără a fi pierdut conținutul memoriei volatile.

Modelele serie de CoBra au panoul din spate schimbat. Astfel acestea au o priză pentru sursa de alimentare, un buton de RESET, prize cu pini pentru unitatea de disc flexibil și extensie, două prize pentru joystick, două pentru cablu coaxial (casetofon, și auxiliar) și încă două speciale pentru monitor și conexiunea serială.

Monitorul video

Ca monitoare video pot fi utilizate televizoarele alb/negru, televizoare color, monitoare color MON 001 sau MON 002. Utilizarea cablului coaxial permite o definiție mai bună a imaginii.

Calculatorul poate afișa o imagine de 256 × 192 pixeli. Un caracter este definit pe un careu de 8 × 8 pixeli, astfel încât în modul text (sau alfa-numeric), se pot scrie 24 de rânduri a câte 32 de caractere.

În memoria video, fiecărui pixel de pe ecran îi este asociat un bit. Acesta are valoarea 1 dacă el corespunde conturului unui caracter („ink”) sau 0 dacă este vorba despre fond („paper”)

În cazul în care se utilizează monitoare color, se pot folosi pentru afișare 16 culori. Acestea sunt de fapt opt normale (negru, albastru, verde, bleu, roșu, violet, maro, gri deschis), cu variantele lor luminoase (gri închis, albastru deschis, bleu deschis, roșu deschis, violet deschis, galben, alb). În modul text, caracterul poate avea oricare dintre cele 16 culori, în timp ce fondul său este limitat doar la nuanțele normale. De asemenea, caracterele pot fi afișate cu efect de clipire.

Cu ajutorul programării, pot fi realizate și alte caractere (atribuite tastelor A – V). Acestea trebuie definite într-o matrice de 0 și 1, cu dimensiunea de 8 × 8 pixeli.

 

 

CENA este un calculator militar românesc realizat la începutul anilor 60 după modelul calculatorului MECIPT-1

aMIC a fost un microcalculator personal românesc, produs ca model de laborator la Catedra de Calculatoare dinInstitutul Politehnic București (IPB) de o echipă formată din profesorii Adrian Petrescu și Francisc Iacob, și introdus în fabricația de serie la Fabrica de Memorii din Timișoara, în perioada 1983 – 1984.

Între anii 1982 – 1983, echipa de la Catedra de Calculatoare din IPB a experimentat mai multe variante ale acestui microcalculator, folosind procesoarele 8080, Z80 și circuitele aferente acestora.

Microcalculatorul aMIC a făcut parte din categoria calculatoarelor personale destinate acoperirii unei largi game de aplicații, în condițiile unor performanțe ridicate (pentru perioada respectivă) și al unui cost relativ scăzut. Produs în numeroase exemplare, aMIC a fost utilizat în cercetare, învățământ și o serie de aplicații industriale.

La proiectarea și realizarea sa tehnologică s-au avut în vedere folosirea cu precădere a circuitelor integrate produse în România și a unor echipamente periferice din gama bunurilor de larg consum: televizoarele alb/negru și casetofoanele. De asemenea, s-a urmărit ca acest produs să reprezinte un sistem deschis, din punctul de vedere alhardware-lui, software-lui și al aplicațiilor. Această abordare a permis cuplarea unor periferice destinate creșterii performanțelor și lărgirii gamei aplicațiilor: imprimantă (model MIM40 Electromureș), modem, înregistrator X-Y (un fel de imprimantă grafică), cuplor de proces, etc. Dezvoltările software au avut în vedere extinderea și perfecționarea monitoarelor, asambloarelor, interpretoarelor și compilatoarelor de limbaje de nivel înalt deja existente pentru calculatoarele precedente.

CUB și CUB-Z (Calculator Universal de Birou) au fost două mărci de calculatoare produse la I.C.E. Felix București în anii 80. Primul avea un procesor 8080, iar al doilea – Z80A, de aici și adăugirea Z. Unul dintre cele mai reușite modele produse de această firmă, CUB-Z a fost accesibil pentru utilizare largă în perioada 1987–1989, după care a fost înlocuit de modelul HC-88. CUB și CUB-Z au fost utilizate în gestiune, învățământ, birotică, proiectare asistată de calculator etc.

 

Calculatorul consta din modulul ce conținea monitorul TV (afișaj monocrom verde pe fundal negru) conectat prin cabluri panglică de unitatea floppy (2 unități – 3½” sau 5¼” – în aceeași carcasă). Echipat cu unități de disc de 3½” calculatorul CUB-Z prezenta o construcție superioară față de M118, prin volumul mult redus ca și prin performanțele superioare oferite de microprocesorul Z80 (față de 8080 ce echipa M118).

Programul monitor (echivalent al BIOS) era avansat față de alte sisteme românești comparabile (M118). Calculatorul era dotat cu un circuit simplist de sinteză a sunetului, programabil prin rutine monitor. Posibilitățile grafice, erau comparabile cu ale lui M118, accesibile prin aceleași rutine monitor. De asemenea, putea comunica cu alte sisteme prin interfața serială (folosind programul Kermit).

Calculatorul CUB-Z împreună cu consola de programare portabilă CPP 286 sau 300 permite înscrierea, corectarea arhivarea și validarea programelor pentru automate programabile din familia automatelor programabile într-un mod mult mai simplu și eficient. CUB-Z permite simularea offline a programelor-utilizator, precum și execuția online a acestora.

 

Diagram 2030 este un sistem grafic interactiv românesc fabricat la IEPER. Poate fi caracterizat ca sistem biprocesor, căci în structura sa incorporează un microprocesor Z80 (ce se comportă fie ca procesor de I/E, fie ca microcalculator de uz general) și un procesor microprogramat pe 16 biți (ce execută funcțiile grafice sau are rol de coprocesor matematic). Este cuplat de obicei la un terminal grafic puternic, ce poate afișa imagini color.

Microprocesorul Z80 gestioneză un controlor de disc flexibil, 1 până la 4 porturi paralele de 8 biți (bidirecționale sau unidirecționale), 2 porturi seriale asincrone full-duplex-SIO, precum și o tastatură și un joystick cuplate la porturile seriale de mai sus. Viteza de transfer a datelor, atunci când Diagram este utilizat ca periferic, este de 110 până la 9600 baud. Interfața serială a acestui calculator este de tip V24CCITT.

Tastatura calculatorului este de tip QWERTY și dispune de 16 taste programabile plus o tastă de REPEAT.

Ca periferice, Diagram 2030 suportă 1 până la 4 unități de disc flexibil tip 9404 CDC, joystick, imprimată serială tip 9344, 9345 și ISM sau paralelă tip RCD1130, ROBOTRON 1152, lector/perforator de bandă de hârtie, plotter tip MD10 sau Digigraph și digitizor.

Diagram 2030 dispune de un pachet software bogat, care îi permite să funcționeze atât în regim de microcalculator, cât și să realizeze legătura către un calculator gazdă:

• monitor DIOS
• interpretor BASIC ce are un set de instrucțiuni grafice compatibile cu standardul CORE al SIGGRAPH/ACM. BASIC utilizează procesorul pe 16 biți drept coprocesor matematic, pentru a mări viteza de rulare de 2-3 ori.
• asamblor Z80 DIAS
• editor de texte EDI
• crossasamblor de programe TRANSMICRO
• pachet de programe pentru implementarea standardului CORE.
• limbajul de programare FORTRAN, care permite desenarea color în trei dimensiuni
• pachete de programe utilitare (editor de texte, inscriptor de memorii PROM etc.)
• emulatoare de terminale grafice (d. ex. TEKTRONIX 4012)

Procesorul grafic microprogramat pe 16 biți dispune de 1 MB memorie video (organizată în pagini de câte 64 k cuvinte) și primește comenzi de la modulul grupat în jurul procesorului Z80. Acest procesor se ocupă cu desenarea imaginilor color/monocrome pe ecranul videoterminalului.

Acest procesor are atașat pe magistrala BUS un modul secializat care permite scrierea în paralel în 3 blocuri de memorie (asociate culorilor fundamentale: roșu, verde și albastru) și execuția de funcții logice între datele existente în memoria sa și cele care îi parvin, pentru a putea afișa cu efect de transparență, opacitate sau complementaritate.

În mod text, poate afișa 28 de linii a 80 de caractere. Există două seturi de caractere, anume cele definite într-o matrice de 5 × 7 pixeli și cele definite într-o matrice de 5 × 9 pixeli. În mod grafic, Diagram poate afișa o rezoluție de 512 × 512 pixeli în alb/negru, sau 512 × 290 pixeli color. Rata de refresh este de 50 Hz.

Calculatorul oferă facilitatea lucrului cu ferestre definite de utilizator, atât în mod text cât și în mod grafic.

 

DIALISP este un calculator românesc realizat la ICCI sub conducerea prof. Gheorghe Ștefan. A fost prezentat în 1984 la UPB. Modelul este practic o mașină LISP.

ECAROM este o familie de minicalculatoare industriale românești fabricate începând cu 1975 la Intreprinderea de Elemente pentru Automatizare. ECAROM 800, primul model, este bazat pe experiența acumulată în lucrul cu Felix C32-P, o variantă specializată în procese a calculatorului Felix C32. Arhitectura sa a fost concepută de inginerii de la Institutul de Proiectări pentru Automatizări, ea fiind una modulară, structurată în jurul microprocesorului 8080. Au urmat modelele perfecționate ECAROM 880, ECAROM 881 și ECAROM 881 F.

Datorită structurii modulare, sistemele ECAROM 880/881 sunt foarte flexibile și permit obținerea unei variante optime pentru aplicațiile dorite prin asamblarea unui număr de plachete specifice în jurul magistralei A (universală). Conectarea la procesul industrial a calculatorului se face prin magistrala B (de proces). Calculatoarele ECAROM folosesc un sistem de operare special creat pentru ele, numit XTR-80.

Interacțiunea cu utilizatorul se poate face prin intermediul unui videoterminal de tipul DAF 2010, 2020 etc.

Printre fabricile și intreprinderile care au utilizat aceste calculatoare se numără: Oltcit Craiova, DEN București, Intreprinderea de exploatare a gazului natural Sighișoara și Dispeceratul Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Calculatoarele electronice din familia Felix, fabricate în serie mare, cu nivel tehnologic ridicat, performanțe superioare și fiabilitate sporită au intrat în număr mare, prin dotarea centralizată, în centrele de calcul din țară iar o parte dintre ele fiind exportate. Calculatoarele Felix au fost exploatate cu succes, aproximativ 10 ani, pentru rezolvarea cerințelor unităților industriale, în ceea ce privește conducerea producției și a celorlalte aplicații, cât și a altor unități economice și centrale. Depășind performanțele calculatoarelor fabricate în țări socialiste, grupate într-o asociere „Sistemul unitar de mașini electronice de calcul – SUMEC”, calculatorului românesc i-a fost obstrucționată intrarea în această familie. Familia de calculatoare Felix C-nnn (unde n reprezinta numărul de KB de memorie RAM disponibila si putea fi: 32, 128, 256, 1024) este conceputa după modelele franțuzești IRIS (de unde și numele SIRIS dat sistemului de operare).

Formatul instrucțiunilor este fix, pe 32 de biți cu următoarea structura: I (1 bit) specifică dacă este o instrucțiune indirecta sau nu, B (3 biți) specifică registrul de bază folosit în relocarea adresei (de la R8 până la R15, uzual se folosește registrul 14), Q (4 biți) specifică regitrul curent de lucru, X (1 bit) specifica dacă instrucțiunea este una indexată sau nu, F (7 biți) reprezintă codul operației, D (16 biți) reprezintă deplasamentul sau adresa de memorie folosită (ce va fi relocată prin intermediul registrului specificat în câmpul B). Mașina pune la dispoziție un set de 16 regiștri generali care sunt tratați identic, în sensul ca nu există un acumulator special proiectat. Setul de instrucțiuni este complex (mașină CISC).

Arhitectura mașinii este de tip cablat (engleză hardwired control). Unitatea aritmetică și logică (ALU) poate executa operații cu numere întregi cu și fără semn, cu numere în virgulă mobilă simplă și dublă precizie și cu numere în format BCD (Binary Coded Decimal). Memoria a fost implementată utilizând ferite. Cablajul fizic al sistemului este realizat în tehnologie wrapping. Comunicarea cu sistemele periferice se face prin intermediul unei unități specializate numită USM (Unitate de Schimburi Multiple) care permite execuția unor instrucțiuni complexe (are propriul ISA) și implementează și mecanismul de DMA. USM admite conectarea de periferice clasice, frecvent utilizate la vremea respectiva: cititoare de cartele perforate, cititoare de benzi perforate, unități de bandă magnetică, unități de disc (mici de tip DIAM și mari de tip DIMAS), imprimante cu lanț. Consola de operare a sistemului este cablată fizic, constând dintr-un echipament dedicat de tip mașină de scris cu banda cu tuș.

Sistemul de operare SIRIS permite multiprogramarea în maximum trei partiții de memorie fixe, definite la încărcarea acestuia. Sistemul de operare este controlat prin intermediul unui limbaj de tip JCL (Job Control Language) foarte asemănător cu limbajul utilizat de alte mașini (de exemplu cele din seria IBM 360). Sistemul de operare include și un sistem de fișiere, numit SGF (Sistem de Gestiune a Fișierelor) care permite utilizarea formatelor de fișiere folosite în mod uzual de limbajul COBOL.

Variante: Felix C-256, Felix C-32, Felix C-512, Felix C-515, Felix C-1024, Felix C-5000, Felix C-8000, Felix C-8010

Felix M

 

Felix M este o serie de calculatoare mini și micro profesionale românești. Printre variantele sale se numără Felix M18, Felix M18B, Felix M118GS (pe 8 biți, cu procesor Intel 8080), Felix M-216 (pe 16 biți, cu procesor Intel 8086).

Varianta Felix M-216 a fost concepută în 1982 pentru a asigura trecerea la procesoare pe 16 biți și familiarizarea cu Intel 8086, procesor ce urma să fie folosit la calculatorul Felix PC.

Felix MC este un model de calculator românesc conceput la Institutul Politehnic București de profesorii Adrian Petrescu,Trandafir Moisa și Nicolae Țăpuș și construit la Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX. ^[1]

Modelul de laborator a primit denumirea MC3, fiind ulterior preluat de FELIX, în vederea reproiectării tehnologice și a introducerii în producția de serie sub denumirea FELIX MC-8. Pe parcursul celor 2 ani cât a fost produs au fost fabricate aproximativ 100 de exemplare.^[1]

Avand în vedere gradul de noutate (pentru acea perioadă) al acestei realizări, Academia Română a atribuit Premiul “Traian Vuia” colectivului de autori.

Unitatea centrală de prelucrare (bazată pe procesorul Intel 8008) a fost realizată pe o singură plachetă. Având în vedere gradul redus de integrare a microprocesorului 8008, cât și tehnologia PMOS de realizare a acestuia, s-a impus proiectarea unei logici adiționale importante, pentru obținerea semnalelor necesare microprocesorului și perifericelor. Microprocesorul opera la 500 KHz, cu un ceas bifazic și se alimenta la +5V și –9V. Microprocesorul dispunea de intrări pentru semnalele de întrerupere și semnale de sincronizare/răspuns (ready), din partea memoriei sau a unor echipamente periferice. Întrucât, la vremea aceea, nu erau disponibile memorii PROM/EPROM, nu au existat posibilități de stocare a unor programe de tip monitor sau de tip încărcător (loader). Astfel, pentru încărcarea unui program de pe banda perforată, mai întâi trebuia introdus manual, de la panoul frontal, un încărcător de tip “bootstrap”, constând într-un număr de instrucțiuni. Panoul frontal, prevăzut cu comutatoare, butoane și led-uri, permitea și introducerea manuală a unor programe de test, pentru modulele care intrau în componența sistemului. În acest mod se puteau testa și programe de dimensiuni mai mici, prin executarea lor pas cu pas sau instrucțiune cu instrucțiune.

Sistemul FELIX MC-8 a beneficiat de un software de sistem și aplicații implementat atât pe sistemele cu microprocesor Intel 8008, cât și pe sistemele FELIX C-256(crossoftware). La nivelul sistemului cu microprocesor au fost realizate:

• monitor;
• asamblor;
• bibliotecă pentru lucrul cu fișiere de pe caseta magnetică;
• programe pentru diverse aplicații.

În ceea ce privește crossoftware-ul, acesta era format din monitor, asamblor și simulator. Cele mai multe aplicatii pentru FELIX MC-8 au fost realizate folosind mijloacele de dezvoltare implementate pe FELIX C-256.

 

Felix PC a fost un calculator românesc proiectat și adus până în faza de model de laborator, avându-se în vedere compatbilitatea cu IBM PC, la Institutul Politehnic București, Catedra Calculatoare, între anii 1983-1984, fiind apoi preluat de către Intreprinderea de Calculatoare Electronice Felix S.A. pentru tehnologizare și introducere în fabricația de serie, între anii 1985-1990.

Sistemul dispunea de o structură configurabilă, pe 8 sau 16 biți, în funcție de microprocesorul utilizat: Intel 8088 sau Intel 8086. Datorită structurii sale modulare Felix PC a fost folosit ca sistem universal sau și dedicat, în aplicații specializate, fiind completat cu extensiile hardware necesare.

Modulul de bază conține resursele hardware care asigură funcționarea sa ca sistem universal, cu o configurație redusă. Acesta poseda următoarele resurse:

• unitate de prelucrare bazată pe microprocesoarele 8086/8088 și 8087 (coprocesor matematic);
• memorie RAM de 256 kiloocteți (ko);
• memorie EPROM de 8 – 64 ko;
• cuplor pentru discuri flexibile de 5 ¼ sau 8 țoli;
• interfețe pentru:
  • tastatură;
  • imprimantă serială;
  • comunicație asincronă-sincronă;
  • casetă magnetică audio;
  • generator de tonuri;
• ceas de timp real;
• numărătoare programabile;
• sistem de întreruperi;
• canal de acces direct la memorie;
• conectori pentru module de extensie;
• conectori pentru periferice.

Modulele de extensie (opționale) erau utilizate la realizarea unor configurații orientate pe aplicații sau în vederea extinderii resurselor sistemului.

Sistemul operează la o frecvență de ceas de 5 MHz, ciclul mașină având durata de 800 ns, în timp ce ciclul de I/E (intrare-ieșire) este de 1 μs. Sistemul Felix PC a fost prevăzut cu posibilitatea utilizării coprocesorului matematic NDP 8087, ceea ce permitea creșterea performanței (vitezei de calcul) la operațiile în virgulă mobilă, cu circa două ordine de mărime.

Pe parcursul producției FELIX PC a fost livrat cu interfețe grafice CGA, Hercules și EGA. Începând cu anul 1988 configurațiile FELIX PC au fost livrate și cu cuploare de disc dur de tip Winchester, cu capacitatea de 20 Mo.

Softwareul implementat pe FELIX PC avea la bază sistemele de operare IBM PC-DOS și Microsoft MS-DOS, în care sunt incluse:

• utilitarele sistemului de operare pentru interfața cu utilizatorul, gestiunea și întreținerea fișierelor, programe de test, etc.;
• facilități de execuție și depanare a programelor;
• translatoare pentru programe în limbaj de asamblare și pentru limbajul BASIC;
• interpretor BASIC cu facilități pentru prelucrări grafice;
• medii de dezvoltare a programelor în Pascal, C, Prolog;
• medii de dezvoltare a programelor în limbajele EDISON și MODULA-2;
• programe de aplicații pentru:
  • proiectarea asistată de calculator;
  • editarea și prelucrarea textelor;
  • baze de date;
  • culegerea și validarea datelor;
  • prelucrări grafice;
  • aplicații economice.

Compatibilitatea cu sisteme similare cu o largă răspândire (IBM-PC XT, IBM PS/2 model 30, SANYO-550, OLIVETTI M24, CORONA ș.a.) oferea o diversitate deosebită de software pentru FELIX PC.

 

 

JET (Jocuri Electronice pe Televizor, prezentat ca „JET-EM Aparat pentru jocuri pe ecran TV”) este un microcalculator personal românesc. A fost proiectat și produs la Întreprinderea „Electromagnetica” din București în 1989/90, având interpretorul incorporat și un preț de cca. 11.500 lei.

 

L/B881 este un microcalculator românesc bazat pe procesorul 8080, având periferice din aceeași familie. A fost dezvoltat la începutul anilor ’80 de radioamatorii din grupul Lixco, sub îndrumarea lui Nicoară Paulian și a fost asimilat în regim de microproducție la ITCI.

MAC-1 (Mașina Analogica de Calcul-1) este un calculator analogic realizat în perioada 1964-1965, la Catedra de Automatizări din Facultatea de Energetică a UPB, condusă de către prof. ing. Corneliu Penescu de către un colectiv constituit din: sl. dr. ing.Adrian Petrescu, responsabil, asist. ing. Petre Dimo, asist. ing. Ivan Sipos și asist. ing. Mihai Ceaparu. Proiectul a câștigat Premiul Ministerului Învățământului pentru cercetare în 1965.

MAC-1 era constituită dintr-un ansamblu de 30 amplificatoare operaționale, cu tuburi electronice, un sistem de comandă, un panou de programare, impedanțe operaționale, elemente neliniare, sursă de alimentare, echipamente de vizualizare, măsurare și înregistrare.

MC1 este un calculator românesc produs în anii 1971 – 1972 la Institutul Politehnic din București, realizat în mare parte folosind tehnologia Felix C-256. Lucrează la viteza de 1 MHz (1 microinstrucțiune fiind executată în 4 perioade de ceas) și are o memorie de lucru de 3 × 256 biți. Intrarea și ieșirea datelor se realizează prin intermediul unui cititor/perforator de cartele.

Acest calculator a fost utilizat în special în domeniul industriei energetice, precum și pentru studii privind comportarea consumatorilor casnici de energie electrică. Datele privind energia consumată, erau colectate în stațiile de distribuție a energiei electrice pe 16 canale numerice, la intervale de 5 s. În prima secundă a intervalului avea loc colectarea datelor, iar în următoarele 4 secunde aveau loc operații de prelucrare. La fiecare 15 minute un bloc de rezultate era stocat prin perforare pe bandă de hârtie. Operațiile de ieșire se suprapuneau cu operațiile de prelucrare. Acestea din urma constau, pentru fiecare dintre cele 16 puncte de achiziție, în stabilirea valorilor maximă, medie și medie pătratică ale puterii consumate. Fișierul realizat pe banda perforată era apoi prelucrat pe un sistem Felix C-256.

 

 

MSC 100 este un microcalculator industrial românesc, specializat în conducerea proceselor de dozare discontinuă.

MSC 100 lucrează pe baza microprocesorului Z80 (cu ceas de timp real) și dispune de o memorie EPROM de 16 kB și de o memorie RAM de 4 kB cu salvare pe baterie. Opțional, aceste memorii pot fi extinse cu încă 8 respectiv 16 kB. Întreruperile unității centrale sunt vectorizate.

Pentru funcționare, MSC 100 are nevoie de drivere pentru: tastatură, ecran, imprimantă, citire/scriere floppy-disc, ceasul sistemului, transmitere/recepție echipamente SLAVE, precum și de un task pentru introducerea comenzilor operator.

Transmisia serială se face pe baza circuitului RS 232 /V 24. Există două canale pentru VDT – 25 S și imprimanta serială KSR. Viteza de transmisie prin portul serial este de 300, 600, 1200, 2400, 4800, 9600 sau 19200 Baud.

Unitatea de disc flexibil este de tip FDC – 8272. Programele de sistem și aplicație sunt încărcate de pe dischetă și stocate în memoria RAM. Gestiunea materialelor și baza de date referitoare la rețele sunt păstrate sub formă de fișiere pe dischetă.

MSC 100 mai dispune de 16 canale pentru intrări/ieșiri, izolate galvanic. Prin acestea se realizează o interconectare directă la proces conform unui program specific aplicației.

Alimentarea se face la 220 V c.a., 50 ± 1 Hz. Gradul de protecție al calculatorului este IP 30. Acesta funcționează între 5 și 40 °C, la o umiditate relativă maximă de 65% ± 20% la 20 °C, într-un mediu lipsit de praf și agenți corozivi și la o altitudine maximă de 2000 m.

MULTIPROM este un sistem modular specializat în procese industriale. Acesta este centrat în jurul magistralei universale cu același nume, de tip AMS-M. Mobilitatea în configurare a acestor sisteme permite utilizarea lor în cele mai diverse aplicații.

Pentru MULTIPROM au fost proiectate și fabricate un număr însemnat de module. De asemenea, s-a realizat și o bibliotecă de programe, ce conține:

• monitoare (cu posibilitatea funcționării în timp real, multiuser, gestionează memoria și perifericele)
• compilatoare și interpretoare (BASIC, PL/M, COBOL, FORTRAN, Pascal)
• macroasambloare (Z80, Z8000, ASM 80, ASM 86)
• programe utilitare (editoare de texte și documentație, manipulatoare de fișiere, calculatoare, programe de gestiune etc.)
• programe pentru aplicații specifice (baze de date, programe de test, colectoare de date care realizează și prelucrarea lor, simulatoare de proces, protocoale de comunicații etc.)

MULTIPROM a fost folosit în special în sistemul de dispecerizare a traficului la metroul bucureștean.

TPD (Terminal de Pregătire a Datelor), fabricat la Intreprinderea de Echipamente Periferice FEPER, are o dublă funcțiune: microcalculator independent sau terminal inteligent care se poate cupla la diverse minicalculatoare. De-a lungul timpului au fost realizate mai multe modele.

Inițial, TPD era echipat cu un microprocesor 8080 ce funcționa la 1,8 MHz, un controlor de întreruperi 8259, un controlor de ecran 8274, un controlor de disc 8271, un controlor de transmisie serială 8251, un canal de acces direct la memorie 8257, o interfață paralelă 8255 și un ceas numărător 8253.

Memoria RAM are minim 32 kB și maxim 64 kB, iar memoria ROM are 2 kB (REPROM), suficienți pentru a conține un încărcător de sistem și un mic monitor de depanare.

Controlorul de ecran 8275 a fost înlocuit ulterior pentru a putea utiliza ecranul și în mod grafic (rezoluție 512 × 288 puncte). În acest caz, a fost necesară adăugarea unei memorii video suplimentare, de 32 kB.

O variantă TPD utilizează controlorul de disc de dublă densitate 8272.

Ultima variantă a acestui terminal a fost construită în jurul microprocesorului Z80, pe o singură placă. Acest model utiliza drept ecran un monitor TV.

La TPD pot fi cuplate prin interfața paralelă mai multe tipuri de imprimante, cititoare de cartele, plotere, unități de benzi magnetice, iar prin interfața serială linii de transmisie.

TPD este echipat fie cu sistemul de operare CP/M, fie cu un altul original FEPER. În primul caz, terminalul este echipat cu un limbaj de asamblare, precum și cu FORTRAN, C, BASIC și COBOL.

CESAR este un calculator militar românesc realizat în anii ’70 la ITCI Cluj pentru artileria regimentală din Armata Română.

DACICC (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) este numele unei serii de calculatoare electronice dezvoltate de Institutului de Calcul din Clujde o echipă condusă de academicianul Tiberiu Popoviciu.

Seria a cuprins două calculatoare:

• DACICC-1, realizat în perioada 1959–1963^[1], calculator de generația a doua (complet tranzistorizat). Calculatorul a fost realizat de un grup de ingineri (Gheorghe Farkas,Mircea Bocu, Bruno Azzola ș.a.) și un grup de matematicieni care au scris programe în limbaj mașină pentru acest calculator (Emil Muntean, Liviu Negrescu, Teodor Rus)
• DACICC-200, finalizat în 1968^[1], cel mai performant calculator românesc din acea perioadă, capabil să execute 200 000 de instrucțiuni pe secundă, operând pe 32 de biți. Dispunea de un sistem hardware de tratare a întreruperilor, precum și de o serie de mecanisme de execuție paralelă a unor operații. Acest calculator a fost livrat Institutului Central de Cercetări Agricole.

 

Calculatorul DACICC 200 opera cu cuvinte de memorie de 24 (și nu 32) de biți, fiecare cuvânt fiind împărțit în 4 byți de câte 6 biți, reprezentarea caracterelor fiind în cod BCD (Binary Code Decimal). Fiecare byte se putea adresa individual. Memoria internă era organizată în blocuri de 4096 de cuvinte, numărul max. de blocuri putând fi 8. Blocurile de memorie funcționau independent și suprapus în timp. Exemplarul (singurul construit!) DACICC 200, care s-a livrat beneficiarului din București “Academia de Știinte Agricole si Silvice”, Institutul de Economie Agrară, a avut 2 blocuri de memorie, deci un total de 8192 de cuvinte de 24 biți (plus un bit de control de paritate).

MARICA (Mașina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei) este un calculator românesc realizat în 1959 la Institutul de Calcul Numeric din Cluj. A reprezentat un experiment, fiind primul calculator românesc construit cu relee electromecanice.

Prae („început”, în limba latină) este un microcalculator personal românesc produs la ITC Cluj-Napoca în anii 80 (cca. 200 bucăți).

 

CETA este un calculator românesc din generația a II-a, cu tranzistori, realizat în 1972 de către prof. Alexandru Rogojan la Institutul Politehnic din Timișoara. A fost inspirat de calculatorul MECIPT.

CM4 este un calculator românesc realizat în 1984 probabil la ITCI Timișoara. Folosea o memorie ROM de tipul MOS 32 kB, fabricată în același loc.

Independent este o serie de minicalculatoare românești. Este dinamic microprogramat și permite emularea setului de instrucțiuni al altor calculatoare compatibile DEC-PDP 11-34. Arhitectura acestui calculator era avansată în epocă, fiind utilizate circuite integrate de tip TTL precum și ultimele tipuri de circuite MSI și LSI din 1977 (cca. 10³ bucăți). A fost folosit pentru calcule tehnico-științifice, calcule de gestiune, prelucrarea datelor, supravegherea proceselor etc. Datorită calităților sale, Independent a fost exportat în mai multe țări din CAER și în China. Între 1978 și 1990 au fost exportate peste 200 de minicalculatoare Independent și Coral.

Lungimea cuvântului microinstrucțiunii este de 32 cifre binare. Intrarea/ieșirea datelor se realizează prin intermediul a două bus-uri separate: INTERBUS-ul prin care se cuplează diverse echipamente periferice și MEMOBUS-ul pentru cuplarea memoriei suplimentare, cu posibilitatea de adresare a 128 Kcuvinte. Viteza de calcul este de 0,5 – 2,5 megainstrucțiuni pe secundă. Puterea consumată de calculator este de 2-3 kW.

Independent posedă 8 registre generale și un sistem de întreruperi vectoriale cu 4 nivele de priorități. Cele 204 instrucțiuni ale calculatorului cuprind unul sau doi operanzi, iar adresarea se face pe cuvânt sau byte. Memoria operativă este pe ferită sau de tip MOS, cu o capacitate de 1 până la 4 MB. În plus, prin intermediul unității de disc magnetic, Independent mai dispunea de o memorie suplimentară de 58-200 MB. Alte periferice folosite sunt unitatea de bandă magnetică, imprimanta și terminalele video.

Cele mai multe componente au fost realizate la ITC Timișoara. Memoriile au fost fabricate la Fabrica de memorii din Timișoara.

 

MECIPT este acronimul pentru “Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timișoara”, un centru de cercetare din cadrul Institutului Politehnic Timișoara, care a pus la punct în 1961, MECIPT-1, primul calculator electronic construit într-o universitate din România și al-doilea din țară după CIFA-1 de la Institutul de Fizică Atomică–Măgurele.

 

MECIPT-1

Proiectarea acestuia a început încă din 1956 de către un colectiv condus de Iosif Kaufmann, Wilhelm Loewenfeld și Vasile Baltac (dar și I.Munteanu, Herbert Hartmann, Dan Farcaș, M.Fildan) și a fost finalizat în 1961. A fost un calculator de prima generație, conceput ca o mașină de tip paralel în virgulă fixă. Era alcătuit din 2000 de tuburi electronice, peste 20000 de condensatori și rezistențe, 30 km de fire și 100000 de lipituri. În total consuma circa 10 kW. Memoria era pe un tambur magnetic, iar capacitatea de memorare era de 1024 de adrese. Viteza calculatorului era de aproximativ 50 de operații/secundă, echivalentul celor 50 de rotații/secundă ale tamburului. Instrucțiunile erau formate din 15 cifre binare, aveau un singur câmp de adresă format din 10 cifre binare. Restul de 5 cifre binare din instrucțiune permitea selectarea uneia din cele 32 de instrucțiuni din setul cablat. Programele (comenzile) și datele se introduceau cu bandă perforată. Pe post de imprimantă avea o mașină de scris obișnuită, deasupra tastelor fiind montate niște relee sub forma unor bastonașe, care acționau fiecare tastă.

În 1962 a realizat prima traducere din limba engleză în limba română făcută de o mașină. Prima frază pe care a tradus-o corect a fost „Dvs. explicați dezvoltarea științei și noi ajutăm la descrierea exemplelor”. Viteza de procesare a calculatorului făcea ca unele programe să dureze ore întregi și chiar zile. Când calculele durau mai multe zile, calculatorul era oprit seara și repornit dimineața. În zilele foarte călduroase se opera pe el noaptea datorită temperaturii ridicate de operare.

În practică MECIPT-1 a fost utilizat încă de la început în diverse proiecte industriale. Au fost făcute calculele pentru turnarea betonului la barajul Vidraru, pe Argeș. Manual aceste calcule ar fi necesitat circa 9 luni iar cu ajutorul lui MECIPT-1 au fost terminate în doar 18 zile, inclusiv cu transcrierea finală a tabelelor ce puteau fi trimise direct pe șantier. Un alt proiect la care i s-a găsit o întrebuințare practică a fost reproiectarea cupolei de la RomExpo, căzută la începutul anilor 1960. De asemenea a fost automatizat procesul de fabricație la Fabrica de Bere Timișoara, diverse clădiri din Timișoara au fost proiectate pe MECIPT, s-au făcut studii de consolidare pentru numeroase clădiri, simulări pentru o posibilă hidrocentrală pe Dunăre și s-a redimensionat rețeaua de apă a Aradului. Pe baza MECIPT-1 s-a construit calculatorul CENA alMApN.

În prezent MECIPT-1 este o piesă de muzeu ce poate fi văzută la secția de tehnică din cadrul Muzeului Banatului. Nu mai este funcțional.

 

MECIPT-2

A fost finalizat în 1963 sub conducerea lui Vasile Baltac. Este un calculator de a doua generație, tranzistorizat și cu inele de ferită, primul calculator folosit în aplicații CAD în centrele de cercetare din Timișoara și București. A fost conceput ca un calculator electronic binar paralel cu virgulă fixă cablată și virgulă mobilă programată, cu o frecvența a generatorului de 1 MHz. Memoria principală era inițial pe un tambur metalic și avea 4096 adrese, ulterior tamburul fiind înlocuit cu o memorie cu ferite. Viteza de calcul crește foarte mult față de predecesorul său, la până 10000 de operații/secundă.

A fost utilizat cu succes în diferite lucrări de topometrie, inginerie termică și a apelor, construcții, algebră și geometrievectorială de către DSAPCB – Institutul de Proiectări Banat.

În prezent poate fi văzut la Muzeul Banatului. MECIPT-2 încă mai este funcțional.

MECIPT-3

În 1965 este realizat MECIPT-3, din generația a treia, complet tranzistorizat. Acesta include o serie de concepte avansate atât din punctul de vedere al concepției hardware cât mai ales din punctul de vedere al inovațiilor software pe care le aduce.

Conține cca. 10.000 de tranzistori. Memoria, pe ferite, are o capacitate de 4 k cuvinte × 38 biți. Ca echipamente periferice, era dotat cu lector de bandă perforată, mașină de scris și imprimantă. Prezenta un monitor pentru conversie de date (INEX) și putea lucra în limbaj de asamblare. Cuvintele erau prelucrate în paralel sau microprogramat. Puterea consumată de MECIPT-3 este de 2 kW.

MicroTIM este un microcalculator personal românesc.

MicroTIM, MicroTIM+
Tip	Microcalculator Personal
Lansat	1986
Terminare Producție	1990
Preț	18,000 lei
Periferice	Porturi paralele si seriale; Casetofon; Monitor RGB sau TV; Porturi de expansiune; Tastatură pentru MicroTIM+(transfer de 1-2 kBauds), Porturi seriale si paralele
Procesor	U808 (clonă Z80) , 2 Mhz
Memorie RAM	16 kB – 128 kB
Memorie ROM	16+4 kB, 32+4 kB
Sunet	Difuzor incorporat în tastatură (1 voce)
Mod Text	32 coloane x 24 rânduri
Mod Grafic	Doar Mod Text
Culori	Monocrom sau 8 culori
Software	Interpretor BASIC incorporat
Sistem de operare	–

MS este un microcalculator personal românesc.

 

Variante	MS-100
Tip	Microcalculator personal
Lansat	1985
Terminare Producție	–
Preț
Periferice	Consola operator DAF2020, Floppy disk 8 inch, Imprimantă paralelă
Procesor	Intel 8080
Memorie RAM	64kB
Memorie ROM	–
Sunet	–
Mod Text	–
Mod Grafic	–
Culori	–
Software	Compatibil CP/M. Asambloare: ASM80, M80, MAC, compilatoare: BASIC, PL/I, FORTRAN, COBOL, PASCAL, FORTH, interpretor BASIC. Programe aplicative: DBASE II, MULTIPLAN, WORDSTAR, DATASTAR etc.

TIM-S este un microcalculator personal românesc, produs la Timișoara de Institutul pentru Tehnică de Calcul și Informatică (ITCI) și Fabrica de Memorii electronice și Componente pentru Tehnică de Calcul și Informatică (FMECTC) începând cu toamna anului 1986.^[1]

Varianta “turbo” avea un buton pentru comutarea în acest mod. Butonul “turbo” era însă plasat pe panoul din spate, lângă cel de “RESET”.

TIM-S putea fi livrat cu două tipuri de echipamente de extensie, EXT-1 și EXT-2. EXT-1 conținea două unități de discuri flexibile, o interfață de rețea, o interfață serială RS232 și o sursă de alimentare, împreună cu sistemul de operare aferent. EXT-2 era o soluție “economică” pentru conectarea în rețea, conținând câteva imprimante și o interfață de rețea

 

Variante	TIM-S,TIM-S Plus
Tip	Microcalculator Personal
Lansat	1983
Terminare Producție	1990
Preț	18.000 lei
Periferice	Floppy disk (5 1/4″), Casetofon, Monitor, Imprimantă
Procesor	U808 (clonă Z80), 3,5MHz și 6 MHz cu opțiunea Turbo pentru Tim-S Plus
Memorie RAM	16 kB – 48 kB (3 x 64 kB RAM si 16/64 kB memorie video pentru Tim-S Plus)
Memorie ROM	16 kB
Sunet	Difuzor incorporat în tastatură (1 voce)
Mod Text	32 coloane x 24 rânduri
Mod Grafic	192 x 256 px
Culori	Monocrom

 

 

 

 

 

 

Citi despre romanul Odobleja care a pus bazele informaticii inainte de Wiener : aici