50 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului “cel mai spectaculos drum din lume”

S împlinesc 0 de ani de la înaugurarea Transfăgărășanului, drumul care traversează cel mai înalt lanţ muntos din România, Munții Făgăraș. Cu o lungime de aproximativ 152 Km, parte a DN 7 C, drumul face legatura între cele doua provincii istorice Muntenia și Transilvania.

Lucrările la acest drum au început în decembrie 1969. Ceaușescu a schimbat planurile în 1971, iar acesta a devenit un drum național cu două benzi, întrucât se dorea transformarea zonei munților Făgăraș într-o stațiune a sporturilor de iarnă cu peste 100 km de părtii de schi, părtii de bob, patinoare și hoteluri.

Din cauza lipsei acute de fonduri și îndreptarea acestora către alte lucrări considerate la acel timp necesare, proiectul s-a schimbat. Lucrările trebuiau finalizate în 1973, însă condițiile meteo nefavorabile și greutatea traseului le-am amânat cu un an.

Înaugurarea acestuia a avut loc pe 20 septembrie 974, la eveniment fiind prezent și Ceaușescu. Inițial, ruta alpină trebuia să îi poarte numele, dar Ceaușescu a refuzat. În final, acesta a ajuns să se numească Transfăgărășan. A urmat asfaltarea drumului, care a durat 4 ani. Ruta de astăzi pe care o știm noi a fost finalizată în anul 1980.

Construirea Transfăgărășanului a durat 4 ani (1970 – 1974), iar la realizarea lui au contribuit soldați, constructori civili și militari, simpli țărani, dar și intelectuali. Mulți dintre ei nu și-au dorit să fie trimiși la muncă în Făgăraș. Nicolae Ceaușescu este cel care a venit cu ideea construirii unui drum care să străbată munții și să lege garnizoanele din Sibiu și Pitești, imediat după invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice. În proiectul inițial a fost inclus și un tunel de aproximativ 7 kilometri care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului și ieșind în zona Piscul Negru. Astfel, drumul ar fi fost deschis pe tot parcursul anului. Propunerea a fost abandonată din cauza costurilor mari și a dificultăților de realizare.

Până în acel moment, munții Făgăraș nu puteau fi traversați nici măcar călare, astfel că proiectul se anunța unul ambițios. Lucrările au demarat în martie 1970, iar problemele au apărut încă din primele ore de muncă. Muntele era îmbibat cu apă, care țâșnea la suprafață când soldații loveau cu târnăcopul în stâncă. Cele mai dificile momente au fost însă cele în care masivul muntos era dinamitat. 6.520 tone de dinamită s-au folosit pentru a construi ceea ce mulți numesc cel mai frumos drum din lume.

Înainte de fiecare explozie, se formau lanțuri umane din soldați, iar stânca era luată la târnăcop și se planta explozibilul. S-a lucrat inclusiv iarna, pe zăpadă, ceea ce a făcut ca mulți dintre cei care au lucrat pe Transfăgărășan să sufere degerături sau să fie prinși de avalanșe.

Construit la iniţiativa lui Ceauşescu şi considerat de unii drept un moft al celui mai iubit fiu al poporului, Transfăgărăşanul a avut, în realitate, un scop strategic, de pregătire pentru o eventuală invazie a URSS, care, din fericire, n-a mai avut loc. Ne-am ales însă cu un drum spectaculos, săpat în stâncă în mai puţin de un cincinal, prin eforturi greu de imaginat, motivate de teamă, disciplină, sporuri şi distincţii socialiste.

Jeremy Clarkson, unul dintre realizatorii Top Gear, afirma, în 2009, după parcurgerea Transfăgărăşanului, că s-a plimbat pe “cel mai spectaculos drum din lume”. Şi, da, Transfăgărăşanul este cu adevărat impresionant, nu doar prin priveliştea ce o oferă ochilor, ci şi prin povestea sa ce uluieşte minţile. Catalogată, pe nedrept, o ambiţie costisitoare a fostului lider comunist,  binevenită într-un context ulterior în care mai mult se dărâmă decât se construieşte, realizarea Transfăgărăşanului a avut la bază calcule militare. Nicolae Ceauşescu trăia cu teama că România ar fi următoarea ţintă a URSS, după invazia sovieticilor în Cehoslovacia (în 1968) şi ţinea să fie pregătit strategic pentru înaintarea rapidă a trupelor militare româneşti prin nord, fiindcă până la realizarea Transfăgărăşanului, traversarea Făgăraşilor prin acea zonă nu se putea face nici măcar călare.

Gheorghe Tudosoiu, unul dintre drumarii şefi cei mai pricepuţi care au pus umărul la acest colos, povesteşte, pentru ”Adevărul”, cum a fost posibilă realizarea celui mai spectaculos drum de munte într-un timp atât de scurt.    “Nu sunt un nostalgic al comunismului, dar au fost vremuri în care chiar se muncea şi chiar se vedea! Am urcat la Capra în 1976 şi, până în 1980, când am terminat turnarea covorului asfaltic, n-am mai coborât din munţi decât pentru cele trebuincioase.”, povesteşte Gheorghe Tudosoiu, technicianul şef care acum 39 de ani avea să coordoneze, pentru 4 ani, o serie importantă de lucrări de aşternere a asfaltului, de la kilometrul 71, până sus, la tunel.

Citeste mai mult: adev.ro/pbchxr

Citeste mai mult: adev.ro/pbchxr

Sursa: Bizbrasov